Filipii de iarnă 

Potrivit calendarului popular românesc, perioada cuprinsă între 25 ianuarie și 2 februarie (în unele părți ale țării 29 ianuarie–2 februarie) este cunoscută sub numele ”Filipii de iarna”. Filipii sunt zeități protectoare ale lupilor în legătura cu care nu s-au păstrat foarte multe credințe. Filipii de iarnă marchează în Calendarul popular, sfârșitul unei lungi perioade de împerechere a lupilor, începută cu aproximativ 80 de zile în urmă, la Filipii de Toamnă.

Filipii de iarna - Lupii

Mitologia românească referitoare la originea lupului afirmă că acesta a fost creat de diavol, pentru “paguba” omului. Numai că diavolul n-a putut să-și ducă opera la bun sfârșit: după ce a modelat lupul din huma sau lemn, nu a mai reușit să-i dea viață. Pentru a iesi din această încurcătură, el a acceptat pariul cu Dumnezeu: lupul va prinde suflet, dar va fi al aceluia “după care s-ar lua să-l mănânce”. De îndata ce a prins viață, animalul înfometat s-a repezit la diavol; acesta abia a scăpat ascunzându-se într-o baltă, lăsând însă o bucată din călcâi în colții lupului.

Astfel, animalul care trebuia să fie ajutorul diavolului devine dușmanul său. Momentul de vârf al acestei înfruntări se consumă în miezul iernii, în ziua în care diavolii nu se mai pot ascunde în tărâmul hărăzit lor: apele adânci și stătute. ”Culcușul dracilor sunt apele: bălți, lacuri, gârle; și fiindcă în ziua de Bobotează se sfințesc apele, peste noapte nu le mai dă mesii să se pitească, așa că ei sunt goniți de lupi, care îi mănâncă mai repede decât pe purcei”.

Deși are o acțiune predominant malefică, lupul, și nu alt animal, jalonează între leagăn și mormânt întreaga existență a oamenilor. Uneori prezența lupului în datinile de naștere ține de ordinea beneficului. Atunci când se face “schimbarea numelui” (pentru a proteja-în mod magic-copii bolnavi sau amenințați cu moartea), noul nume “e dorit să fie numele unui animal sălbatic – Lupu, Ursu, etc, respectiv Lupa, Ursa, Vidra. Acesată convingere populară își are ecou și într-un descântec în care celui bolnav i se promite: “Mâncarea lupului, / Puterea ursului, / Sa mănânci cât lupu / Și să poți cât ursu.”

Filipii de iarna sunt ținuți mai cu seamă în casele de ciobani și în gospodariile în care sunt animale. Aceștia sunt respectați pentru protejarea vitelor și a oilor de atacul lupilor.

Filipii de iarna - Lupii

Totuși, sărbătoarea este bine să fie ținută oricum, pentru că lupii provoacă pagube mari. Din acest punct de vedere lupul este mai temut decât ursul, pentru că omoară întotdeauna mai mult decât mănâncă. În aceste zile nu se coase, nu se spală pe cap și nu se dă cu împrumut, pentru că altfel lupii vor mânca vitele.

Se spune că în prima zi de Filipi, femeile satului lipesc gura sobei ca să se lege și gura lupilor. La hornul casei se atârnă o secure sau o unealtă de-a casei, existând credința că astfel vor fi uitate vitele și oile de către dihanii.

Filipii de iarna - Lupii

De asemenea, se crede că gospodarul care nu va prăznui Filipii va rămâne fără păsările din curte, pe care i le vor mânca hultanii. Bătrânii spun că în aceste zile nu-i bine să dai nimic din casă că altfel vei da tot anul.

Sărbătoarea e respectată și de cei care se îndeletnicesc cu munca lemnului, crezând că astfel vor avea mai mult de lucru. Singura muncă îngăduită și chiar recomandată este spălatul rufelor cu apă clocotită, căci numai astfel se poate opări, prin empatie, gura lupului.

(Sursa: http://www.crestinortodox.ro)