Pe cât de specială este Mănăstirea Bogdana pentru devenirea noastră istorică şi spirituală, pe atât este de neglijată şi de puţin cercetată cu profesionalism. Nu se ştie cu precizie nici cine este ctitorul actualei biserici, totul rămânând până de curând pe seama tradiţiei orale, care susţinea că ar fi fost înălţată de voievodul Bogdan I, nici în ce perioadă a fost pictată şi nici nu s-au acordat fondurile necesare pentru restaurarea frescelor interioare.

Cea mai plauzibilă ipoteză în legătură cu aceste aspecte a fost lansată în 1994, în revista Academiei Române, Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie (nr. 2, tomul 45) de soţii Lia şi Adrian Bătrâna. Cerce¬tările arheologice efectuate la biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi au dus la descoperirea vestigiilor celui mai vechi lăcaş de cult, cunoscut deocamdată în Moldova, anterior constituirii statului feudal de-sine-stătător. În spaţiul actualului naos şi altar s-au găsit tălpile de lemn şi amenajările interioare ale unui lăcaş de cult mult mai vechi, capela unei reşedinţe aparţinând unui nobil local, datând cel mai târziu din deceniul doi al secolului al XlV-lea, fapt demonstrat cu ajutorul monedelor şi obiectelor de podoabă descoperite în mormintele aflate în interiorul sau exteriorul sfântului lăcaş.

Vechea biserică era alcătuită dintr-o navă de plan pătrat cu latura de 5 metri şi dintr-un altar rectangular cu lăţimea de 3,20 metri şi adîncimea de 2,40 metri. În acest prim edificiu de cult, cu mult anterior întemeierii statului, au fost îngropaţi atât ctitorul feudal local, cât şi noii veniţi din Maramureş, primii domnitori ai Moldovei-Bogdan şi Laţcu, cei care, prinşi în vâltoarea luptelor pentru apărarea şi consolidarea tânărului stat, nu au apucat să ctitorească nimic în domeniul arhitecturii ecleziastice. Constatarea că aceştia din urmă au fost doar îngropaţi şi nu au rezidat la Rădăuţi este de mare preţ în desluşirea controversatelor probleme privind întemeierea statului şi succesiunea dinastiilor aflate la cârma lui, susţin Lia şi Adrian Bătrâna. În anul 1975, în mormântul lui Bogdan I s-a găsit un inel de aur de 25 de grame, decorat cu lei şi având o inscripţie în limba arabă, Allah, precum şi 45 de nasturi de argint aurit cu traforuri gotice, iar în cel al lui Laţco străluceau, între altele, şase aplici de argint aurit gravate cu un simbol heraldic: casca cu coarne şi capul de lup.

In legătură cu ctitorul actualei biserici, soţii Bătrâna afirmă, în urma unor cercetări complexe, că abia în vremea domnitorului Petru I şi în folosul acestuia, capela de lemn a reşedinţei feudale va fi înlocuită pe acelaşi loc cu un lăcaş de zid, în contextul unor mai ample lucrări de construcţie desfăşurate aici.

Ingenioasă sinteză între stilul romanic şi cel gotic, actualul edificiu este de plan bazilical cu trei nave, cu faţadele sobre, fără decoraţii exterioare, dar ritmate de zece contraforţi, fiind împărţit în pronaos, naos şi sfântul altar, la care se adaugă un pridvor închis zidit în 1559 de Alexandru Lăpuşneanu. În naosul bisericii, Ştefan cel Mare a montat în 1480 frumoase lespezi funerare pentru înaintaşii săi, voievozii de început Bogdan I, Laţco, Ştefan I, Roman I, apoi Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun şi un alt Bogdan, fiul aceluiaşi voievod, cea cu inscripţia ştearsă aparţinând probabil Măriei, soţia lui Bogdan I, sau Anei, soţia lui Laţco, iar în pronaos au fost aşezate mai târziu lespezile Anastasiei, fiica lui Laţco Vodă şi doamnei Stana, soţia nelegitimă a lui Bogdan al III-lea şi mama lui Ştefăniţă Vodă. Cercetările arheologice au dovedit că sub lespezile funerare din naos nu se află nici un mormânt, Ştefan cel Mare dispunând amplasarea lor fără să se ţină cont de topografia mormintelor.

Clopotniţa actuală a fost înălţată în anul 1781, la iniţiativa şi cu cheltuiala episcopului Dositei Herescul, cel care a readus în ţară moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Cea mai importantă necropolă a Muşatinilor din Moldova, aşa cum susţine pe bună dreptate PS Gherasim, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, păstrează din 1993 în pronaos o altă comoară, moaştele unuia dintre primii noştrii ierarhi, Sfântul Leontie. Mănăstirea Bogdana a fost reînfiinţată în 6 decembrie 1992, prin instalarea stareţului arhimandrit Teodor Pavlo, în urma demersurilor făcute încă din 1990 de către protopopul Ioan Ciornei şi preotul cărturar Dumitru Valenciuc.

În legătură cu actuala pictură interioară, e posibil ca ea să fie rezultatul unor repictări din epoci diferite, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Alexandru Lăpuşneanu, la care se adaugă şi intervenţia cu motive decorative apropiată de kitsch realizată de Epaminonda Bucevschi în secolul al XlX-lea. Specialiştii în arta sacră medievală au remarcat în special cele patru mari compoziţii din altar, Cina cea de taină, Împărtăşania apostolilor cu vin, împărtăşania apostolilor cu pâine şi Spălarea picioarelor apostolilor; cu unele motive iconografice apropiate de cele de la Mănăstirea Voroneţ. Intervenţiile ulterioare sunt vizibile şi pe tabloul votiv, în care cu greu se disting ctitorul, Petru I Muşat, un copil încoronat, apoi probabil Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, încă un copil şi o doamnă.

Fantasmă de piatră şi zbor dintr-un secol cu numeroşi eroi civilizatori, Mănăstirea Bogdana este o emblemă a fiinţei noastre interioare, pe care dacă o cercetăm şi o înţelegem mai bine vom constata că ne apropiem de noi înşine, fiindcă sufletul nu înţelege niciodată nimic fără fantasme (Aristotel).

Constantin Severin – Imperiul Sacru.

Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei

Pe aceiaşi temă:

Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi, un reper al fiinţei noastre eterne

Rădăuţi, sediul primei episcopii ortodoxe a Moldovei

Mănăstirea Bogdana

Cunoaşterea modifică într-un fel lucrul cunoscut. O nouă viziune asupra istoriei noastre din Evul Mediu poate fi obţinută dacă evităm să captăm evenimentele îmbrăcate în accidente, insistând mai mult asupra esenţei lor, pentru a ajunge la acea ordo essentialis, care nu este alcătuită neapărat numai din frânturi cronologice şi confruntări de putere, ci în special din victorii şi eşecuri ale lumii interioare a omului, din revoluţii psihologice şi spirituale.

Nu ştim încă ce am câştigat şi ce am pierdut de pildă, în com¬paraţie cu lumea occidentală, fiindcă am fost scutiţi de atacul furibund asupra imaginarului fantastic realizat de Reformă şi Contrareformă, nu însă de interminabilele şi devastatoarele asedii asupra realităţilor noastre exterioare. Sufletul românului a reuşit să rămână totuşi peste timp, probabil în primul rând datorită păstrării valorilor ortodoxiei, mai apropiat de spiritualitatea magică şi plină de căldură umană a Renaşterii.

E o zestre care s-ar putea dovedi profitabilă pe termen lung şi nu este exclus ca încrederea lui Mircea Eliade în destinul culturii române să aibă acoperire în fapte. Un reper profund al acestei ordini esenţiale, care ne defineşte şi ne îmbogăţeşte fiinţa eternă, este Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi, sfânta necropolă a voievozilor noştri întemeietori.

Constantin Severin – Imperiul Sacru.

Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei

Pe aceiaşi temă:

Mănăstirea Bogdana

Rădăuţi, sediul primei episcopii ortodoxe a Moldovei

Imperiul Sacru – Mănăstirea Bogdana