Mănăstirea Humor

Mănăstirea Humor a fost pictată de un Tizian al Sucevei

Recomandă pe Facebook

Lasă un comentariu

aprilie 13, 2011

La noua biserică ctitorită în perioada lui Petru Rareş, se remarcă absenţa turlei pe naos (o caracteristică a ctitoriilor boiereşti), dar şi trecerea de la pridvorul închis la cel deschis. În anul 1535, domnitorul Petru Rareş a trimis la Mănăstirea Humor o echipă de meşteri zugravi, în frunte cu faimosul Toma de la Suceava, comparat de unii critici de artă cu Fra Angelico sau Andrei Rubliov, care a împodobit sfântul lăcaş atât în interior cât şi în exterior.

Fresca – Manastirea Humor

Enigmaticul Toma, care-şi zicea pictor din Suceava, curtean al preaslăvitului şi măritului domn moldovean Petru Voievod, despre care se ştiu din păcate puţine lucruri, a reuşit să întrupeze o compoziţie de ansamblu extrem de unitară prin folosirea unei dominante tonale, acel binecunoscut roşu cărămiziu cu modulaţii de o infinită tandreţe, dar şi prin tehnica asamblării şi ritmării imaginilor, pictate mai ales în culori fundamentale – roşu, albastru şi verde. Pe pereţii pridvorului poate fi admirată o frumoasă şi expresivă Judecată de Apoi, în centru având Sfânta Treime, apoi fluviul de foc ce izvorăşte de sub picioarele Mântuitorului, devenind tot mai larg pe măsură ce se înde¬părtează de acesta.

Fresca – Manastirea Humor

Frescele exterioare păstrate cel mai bine se află pe latura sudică a bisericii şi reprezintă în principal temele iconografice din Glorificarea Maicii Domnului, la care se adaugă Asediul Constantinopolului (anul 626), pictorul Toma de la Suceava imaginând, în locul perşilor, turci asupra cărora se prăvălesc din cer pietre şi limbi de foc trimise de Maica Domnului, la rugămintea bizantinilor asediaţi. Un gest aproape postmodern, unic în iconografia creştină din epoca medievală, este faptul că pictorul Toma s-a reprezentat şi pe sine însuşi în această frescă, în chip de călăreţ care străpunge cu lancea un luptător turc. E un evident mesaj politic în imagini, o îmbărbătare a localnicilor în luptele cu adversarul lor tradiţional. Tot pe acest perete monumental se mai găsesc scene din viaţa şi minunile Sfântului Nicolae, ansamblul remarcându-se prin vivacitate şi prospeţime, prin precizia şi eleganţa formelor, dar mai ales prin acordurile cromatice cu irizări de nestemate.

Fresca – Manastirea Humor

Din iconografia de pe peretele nordic, cel mai afectat de intemperii, se păstrează doar fragmente din Arborele lui Ieseu, câteva scene din viaţa Sfântului Gheorghe şi urme din Vămile văzduhului. Pe peretele de răsărit se află Rugăciunea tuturor sfinţilor, despre care Vasile Drăguţ afirma că este cea mai complexă rugă din întreaga iconografie creştină, unde sunt grupaţi în savante ierarhii profeţi, coruri îngereşti, umili călugări şi pustnici, Apostoli şi sfinţi episcopi.

Fresca – Manastirea Humor

Picturile din naos şi din altar sunt integrate în compoziţii mai dinamice ca în epocile anterioare. În afara valorii artistice, o deosebită valoare istorică şi afectivă o prezintă portretele din tabloul votiv cu Petru Rareş, Ştefaniţă şi Doamna Elena. In pronaos sunt reprezentate scene din Sinaxar şi sinoadele ecumenice, în registrul inferior putând fi admirate un cortegiu de sfinţi, un interesant brâu de solzi şi nişte perdele galbene semnificând îngrădirea sacrului. Pictura din bolta bisericii o reprezintă pe Maica Domnului, înconjurată de 16 arhangheli şi 24 de profeţi, într-o compoziţie alertă ce aminteşte de ritmul muzicii bizantine.

Fresca – Manastirea Humor

Prin opera sa pictată de la Mănăstirea Humor, Toma de la Suceava se înscrie în rândul marilor meşteri ai picturii româneşti şi europene din secolul al XVI-lea, de neîntrecut fiind şi amplitudinea viziunii iconografice, cu imagini de la hieratismul şi compoziţiile statice ale artei bizantine până la dinamismul, ironia, pitorescul şi anecdoticul din pictura occidentală a vremii.

Constantin Severin – Imperiul Sacru.

Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei

Pe aceiaşi temă:

Mănăstirea Humor a fost pictată de un Tizian al Sucevei

O frescă descoperită de pictorul George baton Lovendal

Recomandă pe Facebook

Lasă un comentariu

aprilie 13, 2011

Aura inaugurală a Mănăstirii Humor în arta noastră veche este oarecum umbrită de distrugerea primei mănăstiri întemeiate aici, ctitorie a marelui vornic Ioan (1415), care făcea parte din curtea domnească a lui Alexandru cel Bun. Nu se ştie cu siguranţă dacă sfântul lăcaş a fost transformat în ruine în 1527 datorită unui cutremur sau unui seism la fel de devastator provocat de trecerea hoardelor tătăreşti prin aceste locuri.

Manastirea Humor

După numai trei ani, la 15 august 1530, era sfinţită noua biserică, ctitorie a marelui logofăt Teodor Bubuiog, înălţată la îndemnul domnitorului Petru Rareş. Trecut în veşnicie în anul 1539, fiind înmormântat în gropniţa bisericii cu soţia sa, Anastasia, logofătul Teodor a slujit patru voievozi ai Moldovei: Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea, Ştefăniţă Vodă şi Petru Rareş. Daniil, hatman şi logofăt de Suceava, prin importantele sale danii făcute mănăstirii, poate fi considerat un al doilea ctitor al ei. De altfel, portretul său poate fi văzut în pronaos (purtând un sul cu inscripţii pe care s-a descifrat anul 1555), alături de soţia sa, Teodosia, amândoi fiind aşezaţi în faţa Maicii Domnului.

Usile imparatesti – detaliu

Un alt eveniment tragic din viaţa comunităţii monahale locale şi a culturii româneşti este jefuirea şi incendierea sfântului lăcaş în 1653, de către cazacii lui Timur Hmelniţki. Una din tainele nescrise ale mănăstirii, care s-a păstrat peste generaţii, este informaţia potrivit căreia o parte din tezaurul alcătuit în special din obiecte de cult, inclusiv două clopote care conţineau o mare cantitate de argint, a fost îngropat în dealul din apropiere, într-o direcţie perpendiculară pe latura sudică a bisericii.

Fresca – Manastirea Humor

Maica Paraschiva, stareţa mănăstirii reînfiinţate în 1991, în care trăiesc în ascultare 30 de călugăriţe tinere, îşi aminteşte că în 1995, o echipă de specialişti de la Bucureşti, dotată cu aparatură de detecţie a metalelor neferoase, a făcut investigaţii pe dealul respectiv. Indicatorul aparatului s-a mişcat intens într-un anumit loc, sugerând existenţa unei posibile comori subpământene, dar de atunci oficialii noştri de la Ministerul Culturii şi Cultelor nu au mai făcut nici un gest pentru începerea săpăturilor şi scoaterea tezaurului la suprafaţă. Aşa a fost ratată o şansă reală pentru mănăstire de a fi mai pregnant în prim-planul iubitorilor de artă şi tradiţie veche românească.

Fresca – Manastirea Humor

Specialiştii afirmă că fragmentele de frescă ale primei biserici se caracterizau prin monumentalitate, realism moderat şi o accentuare a umanizării chipurilor, spre deosebire de hieratismul specific picturii bizantine. Tehnica de zidărie era cea obişnuită în goticul târziu, prin utilizarea pietrei de carieră şi a celei profilate. Dispariţia picturilor murale din vremea lui Alexandru cel Bun este parţial compensată de existenţa unor valoroase obiecte de cult şi miniaturi, în special cele din cunoscutul Tetraevangheliar realizat de ieromonahul Nicodim de la Putna (1473) şi donat de Ştefan cel Mare Mănăstirii Humor.

Tetraevanghelar Humor dreapta

Una dintre miniaturile cele mai apreciate din acest Tetraevangheliar este imaginea votivă în care apar Maica Domnului cu Mântuitorul în braţe, cu Ştefan cel Mare îngenuncheat în faţa sa, îmbrăcat în veşminte princiare şi cu coroana pe cap, oferindu-i cu un gest amplu şi cuvios Evangheliarul. Inedit pentru istoria artei noastre vechi este faptul că în timp ce Maica Domnului este reprezentată în stil bizantin, portretul lui Ştefan cel Mare este realizat în maniera realistă şi laică a Renaşterii italiene.

Tetraevanghelar Humor stanga

Acest lucru ne poate duce la concluzia că în vremea lui Ştefan cel Mare, în ambianţa curţii domneşti, erau realizate şi opere de pictură laică. Este atestată şi existenţa unui atelier de argintărie la Mănăstirea Humor, în perioada de dinaintea catastrofei din 1527, chiar ferecătura impresionantă a Tetraevangheliarului de la Humor fiind meşteşugită în acest atelier. Pe faţă putem admira imaginea Pogorârii la iad, încadrată cu chenare din vrejuri vegetale şi având patru inserţii de pietre semipreţioase, iar pe verso o superbă imagine a Adormirii Maicii Domnului, încadrată cu patru bumbi striaţi.

Constantin Severin – Imperiul Sacru.

Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei

Pe aceiaşi temă:

Mănăstirea Humor a fost pictată de un Tizian al Sucevei

O frescă descoperită de pictorul George baton Lovendal

Recomandă pe Facebook

2 Comentarii

aprilie 13, 2011

O cenuşăreasă a constelaţiei de aşezăminte religioase din nordul Moldovei din patrimoniul naţional şi universal pare a fi Mănăstirea Humor, mai ales în comparaţie cu Putna, Voroneţ, Moldoviţa sau Suceviţa.

Fresca – Manastirea Humor

Ea are atât o avere mai restrânsă, datorată şi lipsei de recep¬tivitate a autorităţilor locale în legătură cu retrocedarea fondului funciar şi silvic, cât şi turişti mai puţini. Publicul larg şi mai ales vizitatorul avizat al mănăstirii situate în localitatea cu acelaşi nume, în mijlocul unui peisaj feeric, pot însă descoperi aici cu încântare lucruri de o frumuseţe şi o valoare istorică şi artistică uneori copleşitoare.

Fresca – Manastirea Humor

Locul acesta binecuvântat a fost creuzetul magic în care a început cristalizarea stilului moldovenesc în arhitectura şi arta noastră medievală în vremea domnitorului Alexandru cel Bun, şi tot aici s-au pictat primele fresce exterioare, din seria capodoperelor murale care au uimit lumea, de către o echipă de meşteri zugravi coordonată de Toma, un veritabil Tizian al Sucevei.

Constantin Severin – Imperiul Sacru.

Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei

Pe aceiaşi temă:

Mănăstirea Humorului

O frescă descoperită de pictorul George baton Lovendal

Recomandă pe Facebook

2 Comentarii

Mănăstirea Humor, Mănăstiri din Bucovina

martie 3, 2011

La o distanţă de 5 – 6 km de oraşul Gura Humorului, în pitorescul sat Mănăstirea Humor, pe coama unei coline, înconjurată de arbori şi pajişti, este aşezată biserica mănăstirii Humor, una dintre cele mai vestite ctitorii ale evului mediu românesc. Din pisania săpată în piatră, aşezată la intrare, pe peretele exterior al sfântului locaş, aflăm că biserica a fost zidită în anul 1530 de către Toader Bubuioga, mare logofăt şi membru al divanului Moldovei, şi de către soţia sa Anastasia. Sfântul locaş se înalţă la o distanţă de aproximativ 300 m de ruinele unei mai vechi biserici mănăstireşti a cărei construcţie a fost realizată încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432).

Manastirea Humor

Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezintă un interes aparte. Aici apare, pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis şi o încăpere nouă la etaj numită tainiţă, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor se pătrunde în pronaos, iar mai departe în camera mormintelor și naos. Spre răsărit biserica se termină prin absida de formă circulară a altarului, despărţit de naos printr-o foarte veche catapeteasmă, excepţională sculptură în lemn.

Fresca – Manastirea Humor

Biserica mănăstirii Humor se numără, alături de bisericile Voroneţ, Moldoviţa, Arbore şi Suceviţa, printre cele cinci ctitorii împodobite peste tot, în interior şi exterior, cu fresce bizantine, prin care se disting de toate celelalte biserici de acest fel din lumea ortodoxă. Fresca exterioară de la Humor, pictată de Toma Zugravul în 1535, deschide şirul celorlalte biserici cu pictură exterioară.

Fresca – Manastirea Humor

Pătrunzând în interiorul bisericii, privitorul este întâmpinat în pronaos de scene din Calendarul bisericesc, de icoanele Adormirii Maicii Domnului şi a Sfintei Fecioare rugătoare, de sfinţi, îngeri şi profeţi. În camera mormintelor bolta este acoperită cu scene din viaţa Sfintei Fecioare Maria. În naos sunt pictate chipuri de sfinţi, ciclul Patimilor şi Învierea, iar pe boltă, Iisus Hristos. Tot în naos sunt tablourile ctitorilor.

Ceea ce impresionează şi atrage în mod deosebit admiraţia bisericii Humor sunt frescele sale exterioare. Principalele teme iconografice exterioare sunt: Acatistul Bunei Vestiri (faţada sudică), Arborele lui Ieseu (faţada nordică), Judecata de apoi (faţada vestică) şi Cinul care cuprinde o procesiune a sfinţilor îngeri, profeţi, apostoli, ierarhi, martiri şi cuvioşi (absidele laterale şi cea a altarului).

Fresca – Manastirea Humor

Pe peretele exterior sudic este de semnalat, în partea inferioară, scena Asediului Constantinopolului, o prezentare a evenimentelor grave care au dus la ocuparea Capitalei Imperiului Bizantin de către turci la 1453. Întreaga alcătuire a monumentului sacru de la Humor, dar, îndeosebi pictura acestuia, este subordonată ideii teologice de mântuire a omului care, aflat sub puternica impresie pricinuită de contemplarea frescelor care înfăţişează scene din istoria mântuirii, se simte atras irezistibil către realizarea idealului desăvârşirii creştine – dobândirea mântuirii fiinţei umane.

Pe aceiaşi temă:

Mănăstirea Humor a fost pictată de un Tizian al Sucevei