Punctul de atracţie al mănăstirii îl constituie însă pictura exterioară al fresco, mai ales cea de pe peretele sudic, care s-a păstrat în condiţii foarte bune. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influenţe din goticul internaţional şi chiar din arta Renaşterii, bineînţeles fără introducerea perspectivei adoptată de pictorii italieni ai epocii. Cei mai mulţi specialişti consideră că pictura de la Moldoviţa este realizată tot de zugravi coordonaţi de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareş, despre care maica Tatiana ştie că ar fi studiat pictura în Occident şi la Muntele Athos.

La începutul domniei sale, unul dintre primele lucruri la care s-a gândit Petru Rareş a fost să ridice moralul poporului, hărţuit de nume¬roasele lupte cu turcii, tătarii sau polonii, lucru pe care îl putea realiza numai prin întărirea credinţei. Fiind un mare iubitor de cultură, el a oferit oamenilor simpli adevărate cărţi cu imagini, o sfântă Liturghie completă, unde sunt introduse evenimente istorice din perioada când a fost pictată, aşa cum afirmă criticul de artă Sorin Ulea. Unele scene, cum ar fi Judecata de Apoi sau Asediul Constantinopolului, au fost politizate în spiritul aspiraţiilor legitime ale domnului moldovean.

Din păcate, numele pictorilor de la Moldoviţa nu se cunosc, lucru explicabil şi prin faptul că cei mai mulţi ucenici ai lui Toma de la Suceava erau călugări, care din smerenie nu şi-au lăsat înscris numele pe pereţi. Principalele culori ale frescelor de la Moldoviţa sunt roşu, verde şi galben, toate trei obţinute din argilă, la care se adaugă un albastru din azurit. Aceşti coloranţi naturali erau amestecaţi cu pigmenţi din plante sau din organe de animal, folosiţi în special pentru conservare. Nu au fost descifrate încă toate secretele tehnice ale acestor extraordinare picturi exterioare care au rezistat atâtea secole, singurele păstrate fiind cele din perioada domniei lui Petru Rareş, deşi ruinele bisericilor mai vechi de la Humor şi Probota au dovedit că primele fresce exterioare au fost realizate în timpul lui Alexandru cel Bun.

Pe peretele de sud poate fi admirat Cinul, suitele de sfinţi fiind prezentate în mişcare, în procesiune de rugăciune spre Iisus Hristos, zugrăvit pe absida centrală. Pe contraforturi sunt reprezentaţi trei sfinţi stâlpnici: Simion, Daniel şi Luca, apoi Arborele Genealogic pe un fundal albastru, cu filozofii alături, prezentaţi ca nişte autentici împăraţi ai gândirii. Cea mai interesantă scenă este cea alcătuită din Imnul Acatistului şi Asediul Constantinopolului, care împreună reprezintă un imn dedicat Fecioarei Maria. În loc de perşi, asediatorii Constantinopolului, sunt înfăţişaţi turcii şi negrii. În pridvor apare în principal Judecata de Apoi, unde Iisus Hristos ţine tronul Duhului Sfânt cu şapte copilaşi, scenă care subliniază parcă un paragraf din Evanghelia lui Matei: Până nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Pe peretele nordic se află un inedit fragment din Scara virtuţilor, care apare sub forma unui turn concentric cu câte 12 trepte de o parte şi de alta a axului central. Pictura murală de la Moldoviţa se distinge prin unitatea stilistică şi acordul perfect între detalii şi întreg, dar şi prin cromatica de o strălucire mocnită dată de folosirea unei palete restrânse (roşu-cărămiziu, verde, albastru şi galben) şi a unor sonorităţi mai grave.

Clisiarniţa, înălţată pe locul fostei case domneşti de Efrem, episcop de Rădăuţi, practic al doilea ctitor al mănăstirii, în perioada 1610- 1612, unde pot fi remarcate şirurile de cărămizi dispuse în zimţi, elemente arhitectonice specifice Ţării Româneşti, clădirea cu paraclisul, trapeza, chiliile mănăstireşti şi încăperile stăreţiei, turnurile de apărare şi puternicele ziduri împrejmuitoare, cele mai multe refăcute în secolele XVII şi XVIII, asigură caracterul monumental al ansamblului, care a fost în decursul timpului lăcaş religios şi de cultură, centru administrativ şi vamal sau punct de strajă în apropierea vechii graniţe cu Transilvania.

În incintă poate fi admirat şi bustul lui Petru Rareş, realizat în 1979 de sculptorul bucureştean Gir Rădulescu, cel care a amenajat şi sala tronului lui Ştefan cel Mare la Muzeul Bucovinei. Piesele rare şi extrem de valoroase din muzeul amenajat în clisiarniţă, acel jilţ somptuos al lui Petru Rareş, sculptat în lemn de paltin, vechi psaltiri, epitafuri, pomel¬nicul triptic cu un frumos coronament cu sculpturi florale ş.a., trofeul Mărul de Aur acordat de o cunoscută revistă franceză sub egida UNESCO celebrelor mănăstiri din nordul Moldovei, întregesc satis¬facţiile estetice şi sufleteşti ale vizitatorilor sosiţi aici.

Transfigurate de prezenţa unui sfânt al locului, comunitatea monahală şi făptura de piatră a bisericii de la Mănăstirea Moldoviţa îşi continuă lucrarea duhovnicească şi artistică în timp, pogorând ierarhia luminii în sufletele credincioşilor şi ale tuturor oaspeţilor.

Constantin Severin – Imperiul Sacru.

Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei

Pe aceiaşi temă:

Mănăstirea Moldoviţa

Mănăstirea Moldoviţa, loc al sihaştrilor şi sfinţilor

Un faimos centru de cultură şi spiritualitate ortodoxă

Un nume frumos ca o icoană străveche, Moldoviţa. O biserică de cuvinte. Un amurg al sunetelor. O vâlvătaie de aureole, un galben de o blândă luminozitate. Chivot de piatră şi culoare înălţat pe valea râului Moldoviţa, aproape de confluenţa cu pârâul Ciumârna, într-o absidă feerică dintre Obcina Mare şi Obcina Feredeului, Mănăstirea Moldoviţa este fără îndoială, după Probota, cea mai de seamă ctitorie a domnitorului Petru Rareş, dârză şi deşteaptă odraslă a lui Ştefan cel Mare (N.Iorga).

Atât la Moldoviţa, a cărei biserică a fost sfinţită în 1532 şi pictată în interior şi exterior în vara anului 1537, cât şi la Probota, Petru Rareş continuă opera spirituală a străbunicului său, Alexandru cel Bun, păstrând aceiaşi sfinţi protectori: Maica Domnului în sărbătoarea Bunei — Vestiri şi, respectiv, Sfântul Nicolae.

Binecuvântat loc de sihaştri încă din secolul al XlV-lea sau poate chiar mai demult, ctitoria fiului lui Ştefan cel Mare adăposteşte într-un ungher tainic moaştele unui autentic apostol al locului, Sfântul Vasile cel Nou de la Moldoviţa.

Constantin Severin – Imperiul Sacru.

Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei

Pe aceiaşi temă:

Mănăstirea Moldoviţa

Un faimos centru de cultură şi spiritualitate ortodoxă

Pictura exterioară, punctul de atracţie al mănăstirii