Ziua 1 – Turul Orașului Suceava

Pentru început vom vizita Muzeul de Istorie a cărei expoziție de bază a fost concepută ca o prezentare a istoriei locale împletită cu cea naţională. Tematic, s-a insistat asupra unor aspecte fundamentale, care conferă o permanenţă multiseculară spiritualităţii româneşti de pe aceste meleaguri.

Muzeul Judeţean din Suceava - Foto by Cezar Suceveanu

Mai multe informații despre Muzeul de istorie

Încărcați de istorie părăsim Muzeul de Istorie iar pașii ne sunt îndreptați către Muzeul de Științele Naturii ce este amplasat în apropiere, într-o clădire situată în Parcul Central. De la intrare vizitatorul este întâmpinat de un mic grupaj acvaristic, deosebite sunt şi amprentele foliare, ca şi fragmentele de animale dispărute, care vin să completeze tabloul evoluţiei vieţii pe Pământ, în decursul erelor geologice.

Muzeul de Stiintele Naturii din Suceava - Foto by Cezar Suceveanu

A doua componentă expoziţională se materializează prin abordarea unor noţiuni fundamentale de ecologie, cu referire la ecosistem, principalele tipuri de ecosisteme terestre, aspecte sezoniere. Se remarcă dioramele: „Turmă de mistreţi”, „Ursul brun din Bucovina”, „Boncănitul cerbilor”, „Haită de lupi – iarna ”. Pe circuitul expoziţional sunt amplasate monitoare şi alte mijloace audio pentru a reda animalele prezentate în diorame în mediul din natură.

Mai multe informații despre Muzeul de Științele Naturii

În stânga Muzeului de Științele Naturii se află biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk.

După ce am făcut cunoștință cu fauna din Bucovina ne lăsăm purtați spre Parcul Șipot, cunoscut și sub denumirea de Parcul Cetății, parc dendrologic amenajat în partea de sud-est a municipiului Suceava, în imediata vecinătate a Cetății de Scaun. Admirăm speciile de arbori și arbuști dintre care menționăm următoarele: brad, tisă, molid, pin silvestru, plop alb, plop negru, ienupăr ornamental, salcâm japonez, fag, mesteacăn, nuc american, liliac, etc.

Alee din Parcul Șipot - Foto by Cezar Suceveanu

Ajungem la o serie de scări ce urcă spre platoul cetății. În față, impozant, ne apare un monument din bronz închinat voievodului moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504), care a fost realizat de către sculptorul Iftimie Bârleanu și dezvelit în anul 1977. Având înălțimea de 23 metri (inclusiv soclul), statuia constituie cea mai mare lucrare de acest gen din țară, ea putând fi văzută din orice punct central al orașului.

Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare din Suceava - Foto by Cezar Suceveanu

Mai multe informații despre Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare

Ne continuăm traseul prin pădure pentru a ajunge în fața Cetății de Scaun a Sucevei, o cetate medievală localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălțime de 70 m față de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei.

Cetatea de Scaun a Sucevi - Foto by Dan Octavian Botez

Cetatea de Scaun a fost construită de Petru I Mușat, cel ce a mutat capitala Principatului Moldovei din orașul Siret în orașul Suceava. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 m, iar cele de sud și de nord 36 m). În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura de 4 m.

cetatea de scaun a sucevei - panorama - Foto by Dan Octavian Botez

Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției. Datarea construcții se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății.

Podu de acces - cetatea de scaun a sucevei - Foto by Dan Octavian Botez

Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.

Mai multe informații despre Cetatea de Scaun a Sucevei

În apropierea Cetăţii de Scaun a Sucevei a fost construit cel mai tânăr muzeu în aer liber din România. Este vorba despre Muzeul Satului Bucovinean, imagine de ansamblu fiind activitatea complexă a unui sat. Alături de gospodăriile formate din casă şi anexe, amplasate de-a lungul uliţelor, în vatra satului, ca centru polarizator al vieţii comunităţii, se regăsesc biserica şi clopotniţa din Vama, datând din 1783 (unde, odată cu restaurarea catapetesmei şi organizarea interioară se oficiază slujbe religioase), crâşma din Şaru Dornei şi instalaţii tehnice populare (moară de apă, piuă de sumane, darac, oloiniţă).

Muzeul Satului Bucovinean - Foto by Cezar Suceveanu

Meseriile şi meşteşugurile sunt reprezentate în ateliere specifice cum ar fi: atelierul de olar din casa Marginea, atelier de lingurar din casa Vicov, urmând ca pe măsură ce vor fi ridicate şi alte gospodării, să-şi găsească locul şi ateliere de ţesut, încondeiat ouă, cojocărit.

Muzeul Satului Bucovinean - Foto by Cezar Suceveanu

Dincolo de funcţia esenţială de conservare, restaurare şi valorificare a patrimoniului cultural etnografic, Muzeul Satului Bucovinean s-a impus în peisajul cultural naţional prin organizarea de spectacole folclorice şi festivaluri (desfăşurate pe scena în aer liber), târguri ale meşterilor populari pentru promovarea tradiţiilor şi creaţiilor autentice, tabere de creaţie pentru elevi, muzeul devenind astfel un centru polarizator pentru viaţa culturală a Sucevei.

Mai multe informații despre Muzeul Satului Bucovinean

Ziua 2 – Turul Orașului Suceava

Pentru ziua a doua ne propunem să începem cu Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, construită în perioada 1514-1522, biserica mănăstirii are hramurile Sfântul Gheorghe (sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie) și Sfântul Ioan cel Nou (sărbătorit în fiecare an pe 24 iunie). Biserica a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât și în exterior. Picturile din interior datează din vremea domniei lui Ștefăniță Vodă (1517-1527).

Mănăstirea Sf Ioan cel Nou de la Suceava - Foto by Tania

Mai multe informații despre Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava

Vă vom prezenta câteva aspecte din sfârșitul tragic al Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, despre puterea credinței în Hristos a acestuia.

Pe când Ioan era la Cetatea Alba – ocupată atunci de tătarii nogai – negustorul Reitz l-a mințit pe eparhul cetatii că Ioan dorește să treacă la religia cea straveche a tătarilor.

Moastele Sf Ioan cel Nou de la Suceava - Foto by Sica

Însă răspunsul lui Ioan a fost: “Preaputernice eparhe, vorbele care ți s-au spus despre mine sunt mincinoase, sunt iscodiri răutăcioase. Eu nu voiesc sa disprețuiesc bunătatea pe care mi-ai arătat-o, dar nu pot să mă lepad de Hristos “lumina lumii”. ” Acest răspuns l-au mâniat pe eparh ce a considerat asta drept o insultă la credința tătărască. De aceea a poruncit ca Ioan să fie supus unor munci groaznice și chinuri infernale. ”A fost legat de coada unui cal și târât pe caldarâm. Deși trupu-i era sfâșiat de pietrele străzilor, buzele-i șopteau rugăciuni către Atotputernicul. Asta l-a determinat pe unul dintre chinuitori să-și scoată sabia și să-i taie capul.”

Frescă de pe clădirea clisiarniței - Judecata Sf. Ioan de către guvernatorul Cetății Albe - Foto by Cezar Suceveanu

În anul 1402, Alexandru cel Bun a adus moaștele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou la Suceava. Alaiul cu moaștele Sfantului Ioan au fost intampinat la locul numit “Poiana Vlădicăi”, în apropiere de Iași, de către domnitor și soția sa, de mitropolitul Iosif, de marii dregători, egumeni, călugări, preoți și credincioși, care l-au însoțit până la Suceava. Moaștele au ramas în biserica Mirăuți până în anul 1589, când au fost mutate în noua catedrală mitropolitană din Suceava – cu hramul Sfantului Gheorghe – ctitorita în prima jumătate a secolului al XVI-lea de domnitorii Bogdan III și fiul său Ștefăniță.

Frescă de pe clădirea clisiarniței - Aducerea moaștelor Sf. Ioan la Suceava și întâmpinarea lor de către Alexandru cel Bun - Foto by Cezar Suceveanu

Mai multe informații despre Viața Sf. Ioan cel Nou de la Suceava

Ieșim din curtea Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava și ne îndreptăm spre Biserica Învierea Domnului, cunoscută și sub denumirile de Biserica Văscresenia sau Biserica Elena Doamna, este o biserică ortodoxă construită în anul 1551. Biserica este construită din piatră brută, cioplită la soclu, colțuri și contraforturi. Pe lângă aceasta, în anumite locuri s-a folosit și cărămidă (la picioarele arcadelor, la firidele alungite și la ocnițe). Biserica are dimensiuni relativ reduse: 21,40 m lungime și 5,80 m lățime – în interior, 24,40 m lungime și 8,50 m lățime – în exterior și o înălțime de 16 metri.

Biserica Sf Înviere - Suceava - Foto by Cezar Suceveanu

Mai multe informații despre Biserica Învierea Domnului

De aici ne îndreptăm către Biserica “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Suceava, cunoscută și sub denumirile de Biserica Coconilor, Biserica Beizadelelor sau Biserica Domnițelor, este o biserică ortodoxă construită în anul 1643. Biserica Coconilor a fost zidită în anul 1643, fiind ctitorită de către domnitorul Vasile Lupu (1632-1653), cu rol de paraclis al curții domnești.

Biserica Domnitelor - Foto by Cezar Suceveanu

Mai multe informații despre Biserica Domnițelor

Curtea domnească este o construcție datând din sec XIV-XVII, situată vis-a-vis de Biserica Coconilor fiind format din 4 obiective:

Palatul Domnesc – ruine – datând de la mijlocul sec. al XIV-lea

Turn locuință – ruine – datând din sec. al XIV-lea

Turn de poartă – ruine – datând din sec. al XIV-lea

Anexă – ruine – datând din 1486

Ruine - Curtea Domneasca - Foto by Sica

Din păcate nu există o amenajare pentru a putea fi vizitată.

Următorul nostru obiectiv este Biserica Mirăuți cu hramul Sfântul Gheorghe, sărbătorit în fiecare an în ziua de 23 aprilie. Biserica Mirăuți este considerată de unii cercetători ca fiind una dintre cele mai vechi biserici din Moldova. A fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de către domnitorul Petru I Mușat (1375-1391) în partea de nord-est a orașului, pe vechea Uliță a Datornicilor. Începând din anul 1402, acest lăcaș de cult a îndeplinit rolul de sediu al Mitropoliei Moldovei, fiind cunoscut astăzi și sub denumirea de Mitropolia Veche. Biserica a fost catedrală mitropolitană a Moldovei până la construirea noii biserici cu hramul Sf. Gheorghe din componența Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava (1514-1522), în timpul domnitorilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă.

Biserica Mirauti - Foto by Dan Octavian Botez

Tot aici, a fost înmormântată și prima sa soție,Evdochia de Kiev, sora cneazului Simon Olelkovici și fiica principelui Olelco. Ea a decedat la data de 25 noiembrie 1467.

În anul 1513, Biserica Mirăuți a fost puternic devastată de un incendiu; cu toate acestea se pare că ea n-a fost abandonată ci, foarte probabil, reparată și reconstruită, de vreme ce o cronică anonimă germană târzie menționează păstrarea în continuare a moaștelor Sf. Ioan cel Nou în această biserică până în 1589, când domnitorul Petru Șchiopul le-a mutat în biserica Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Biserica Mirauti - Foto by Dan Octavian Botez

Mai multe informații despre Biserica Mirăuți

De la Biserica Mirăuți ne întoarcem către Curtea Domnească iar în spatele ei se poate observa, impozant, Turnul Lăpușneanu, din incinta Bisericii Sf. Dumitru.

Biserica “Sf. Dumitru” a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș, fiind construită între anii 1534-1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica “Sf. Gheorghe” din Hârlău. Biserica are dimensiuni mari, cu o lungime exterioară de 35,10 metri, lungime interioară de 32 metri, lățimea de 10 metri (fără abside) și înălțimea până la cruce de 27 metri, având un soclu înalt și de un profil foarte răspândit în secolul al XVI-lea. La o distanță de 30 metri spre sud-est, domnitorul Alexandru Lăpușneanu, ginerele lui Petru Rareș, a construit între anii 1560-1561 un turn clopotniță cu trei etaje și cu ziduri de doi metri grosime, cunoscut și sub numele de Turnul Lăpușneanu.

Turnul medieval Bis Sf Dumitru - Foto by Sica

De la Biserica Sf Dumitru ne îndreptăm către centru orașului și zăbovim un pic la Biserica Sf. Nicolae.

St. Dumitru church - Foto by werdea

Lăcașul de cult are hramul Sf. Ierarh Nicolae (sărbătorit în fiecare an la 6 decembrie). În urma săpăturilor arheologice s-a demonstrat că terenul de lângă actuala biserică a fost locuit permanent începând cu prima jumătate a secolului al XIV-lea. Aici s-au descoperit materiale ceramice (fragmente de vase, cahle) din prima și din a doua jumătate a secolului al XIV-lea și din secolele XV-XVII, o locuință de chirpici distrusă prin ardere și două morminte in situ.

Mai multe informații despre Biserica Sf. Dumitru

În apropiere se găsește o casă memorială în care a locuit folcloristul Simeon Florea Marian. Casa memorială adăpostește un fond documentar impresionant care cuprinde peste 10.000 de volume, peste 450 colecții de reviste și ziare, dintre care 150 sunt numai din Bucovina, manuscrise, corespondență de la personalități marcante ale culturii românești și străine, documente culturale, istorice și numeroase fotografii-document.

Casa memoriala Simion Florea Marian - Foto by Cezar Suceveanu

Mai multe informații despre Casa memorială Simion Florea Marian

Coborâm 500m pe Strada Ciprian Porumbesc și ajungem la Muzeul de Etnografie sau Hanul Domnesc. Expoziţia permanentă de la parterul clădirii a fost constituită pe structura unui han de secol XVIII – XIX.

Hanul Domnesc din Suceava - Foto by Cezar Suceveanu

Sunt reconstituite patru săli specifice epocii: salonul de oaspeţi, unde în vechime erau primiţi dregătorii de vază; sala hanului destinată negustorilor, târgoveţilor şi oamenilor de rând; bucătăria şi cămara, din care, parcă şi acum distingi mirosul inconfundabil al gustoaselor bucate moldoveneşti; şi camera de odihnă.

Hanul Domnesc din Suceava

Pivniţa cu cele două camere constituie un punct de atracţie atât prin arhitectură cât şi prin reconstituirea funcţionalităţii sale. Holul hanului face legătura dintre celelalte spaţii, interacţiunea dintre reconstituirea interioarelor specifice hanului şi prezenţa obiectelor de factură populară face trecerea spre etajul clădirii. Aici sunt expuse toate genurile de artă populară din principalele zone etnografice ale judeţului: Humor, Dorna, Rădăuţi şi Câmpulung Moldovenesc.

Mai multe informații despre Hanul Domnesc

Facem un ultim efort pentru a vizita și ultimul obiectiv propus pentru această zi, Mănăstirea Zamca, complex medieval fortificat care a avut anterior rol de mănăstire armenească, fiind considerat în prezent cel mai important edificiu religios construit de comunitatea armenească din orașul Suceava.

Biserica și paraclisul Mănăstirii Zamca - foto by Cezar Suceveanu

Ansamblul arhitectural este format din trei clădiri (biserica principală “Sf. Auxentie”, turnul-clopotniță de pe latura de est cu o înălțime de 26 metri și o clădire cu paraclis la etaj pe latura de vest, unde se află intrarea în incinta mănăstirii).

Mai multe informații despre Mănăstirea Zamca

Nu se cunoaște cu exactitate anul nașterii sale dar având în vedere că a pătimit în jurul anilor 1330 se presupune că s-ar fi născut spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Orașul său natal este Trapezunt (azi Trabzon în Turcia), oraș situat pe malul sud-estic al Mării Negre. A primit o aleasă educație creștină atât în familie cât și de la unii din preoții bisericilor din Trapezunt și chiar de la dascălii săi. Sf. Ioan se ocupa cu negustoria, acupație principală în Trapezunt. Datorită acestui fapt, el avea ocazia să viziteze bisericile și mănăstirile creștine, apropiindu-se mai tare de doctrina ortodoxa.

Frescă de pe clădirea clisiarniței - Judecata Sf. Ioan de către guvernatorul Cetății Albe - Foto by Cezar Suceveanu

Prin anul 1330 sau 1332, s-a îndreptat din Trapezunt spre Cetatea Albă pe corabia unui oarecare catolic pe nume Reiz. Pe drum a avut cu el o discuție privitore la credință. Văzând că nu îl poate nicicum combate pe cucernicul Ioan, Reiz își puse în gând să se răzbune pe el. În acele vremuri Cetatea Albă era stăpânită de tătari, prilej numai bun pentru Reiz. Acesta s-a înfățișat în fața conducătorului, numit Ighemon, spunând că Ioan dorește să treaca la religia tătarilor.

Frescă de pe clădirea clisiarniței - Chinurile Sf. Ioan - Foto by Cezar Suceveanu

Dregatorul a poruncit să fie adus imediat acest negustor din Trapezunt la el. Ioan însă își dă seama de planul lui Reiz, și refuză oferta eparhului, aducând slava lui Dumnezeu. Auzind acestea, Ighemon poruncește ca Ioan sa fie bătut cu ciomege, crezând că așa îl va face să se lepede de Hristos. În ciuda chinurilor sale Ioan mărturisea și mai tare pe Hristos, în final find înlănțuit și aruncat în închisoare. Plin de răni, a doua zi dmineață este adus iarași în fața lui Ighemon, care a încercat din nou să-l convingă să treacă la credința lui. Nici de această dată nu a reușit eparhul să-l convingă pe Ioan, și astfel a poruncit să fie legat de coada unui cal, și târât prin cetate, pietrele sfâșiindu-i trupul. Unul dintre chinuitori, văzând tăria credinței, cuprins de ură și mânie, a tăit cu sabia capul Sf. Ioan. După unii cercetători, cel care l-a ucis era un evreu.

Frescă de pe clădirea clisiarniței - Moartea Sf. Ioan și arătarea îngerilor - Foto by Cezar Suceveanu

Din păcate Ighemon n-a dat voie creștinilor să îa trupul și să-l îngroape după rânduială, însa Dumnezeu într-o noapte a trimis 3 îngeri care i-au tămâiat trupul. Doi necredincioși din cetate au crezut că îngeri sunt preoți creștini, astfel ei au scos arcul și săgețile, încercând să tragă. Atunci s-a petrecut cea de-a doua minune, mâinile rămănându-le lipite de arc și săgeți. Aceste minuni l-au înfricoșat pe canducătorul cetații, care a îngăduit creștinilor să înmormânteze trupul lui Ioan în cetatea Alba. Nevrednicul Reiz, văzând el însuși minunile lui Ioan s-a hotărât să îi fure trupul și s-a îl ducă în orașul său natal. Și de data aceasta s-a întâmplat o minune. Sfântul s-a arăta în vis preotului care slujea la biserica cimitirului, descoperindu-i gândul lui Reiz. Preotul a alertat ostași credincioși, care l-au prins pe Reiz, iar trupul lui Ioan a fost dus în altarul unei biserici din oraș. Rămășițele sale pământești, neputrezite și răspândind bună mireasmă, puteau fi considerate acum ca sfinte moaște.

Frescă de pe clădirea clisiarniței - Aducerea moaștelor Sf. Ioan la Suceava și întâmpinarea lor de către Alexandru cel Bun - Foto by Cezar Suceveanu

Orașul în care a pătimit Ioan cel Nou – numit astfel pentru a se deosebi de Ioan Botezătorul și de alți sfinți cu acest nume – este Cetatea Alba din Suceava, așezată la gurile Nistrului, oraș care a aparținut secole la rând Moldovei apoi României. Astfel că în 1415 moaștele sale au fost aduse la Mitropolia din Suceava ca apărător al Țării Moldovei. Ani la rând credincioși din toată țara au venit să vadă moaștele cinstitului mucenic a lui Hristos. Mitropolitul Varlaam în “Cazanie” afirma că Sf. Ioan era sărbătorit cu mare fast în joia de după Rusalii. Încă din sec. al XVI-lea era prăznui în data de 24 iunie, data Nașterii Sf. Ioan Botezatorul, așa cum se prăznuiește pâna astăzi. Cinstitele sale moaște au rămas în Biserica Mirăuți până în 1589, când au fost mutate în catedrala mitropolitană din Suceava, cu hramul Sf. Gheorghe.

Sf. Ioan cel Nou de la Suceava - Frsecă Mănăstirea Voroneț

Se cunosc multe minuni săvârșite prin puterea rugăciunilor Sf. Ioan. În 1622 Suceava era amenințată de cotropitori tătari. Preoții de la bisesica în care erau adăpostite moaștele au voit să ia racla să o duca în cetatea Suceava, dar n-au putut să o ridice. Au înțeles că Sfântul nu voia să fie dus în altă parte și că-i va ocroti, încât au continuat să se roage ca orașul să nu cadă în mâna cotropitorilor. Într-adevăr o ploaie torențială a împiedicat pe tătari să mai asedieze orașul .

Sf. Ioan cel Nou de la Suceava - Frsecă Mănăstirea Voroneț

Moaștele au rămas în Suceava până în 1686 cand regele Jan Sobieski a intrat cu armata în Moldova. La retragere a luat cu sine în Polonia pe Mitropolitul Dosoftei, împreună cu moaștele Sf. Ioan cel Nou. Cinstitele moaște au rămas la Jolkiew până în 1783, când mitropolitul Dosoftei Herescu a reușit să le readucă în fosta catedrală mitropolitană.

Sf. Ioan cel Nou de la Suceava - Frsecă Mănăstirea Voroneț

O altă strămutare a avut loc în primul război mondial, când moaștele au fost ascunse la Viena de teama unui furt. În 1928 ele au fost aduse din nou la Suceava, Sf. Ioan devenind pentru totdeauna “ocrotitorul a toată Moldova.”

Pe aceiași temă:

• Viața Sf. Ioan cel Nou de la Suceava
• Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava
• Apărătorul celest al Moldovei
• O complexă comuniune de stiluri şi ctitori din epoci diferite
• Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava

Primele zile ale lunii martie sunt numite babe, în credința populară. Există obiceiul de a pune babe, adica de a numi pe fiecare din aceste zile cu numele unei babe cunoscute, pentru a cunoaște firea ei: “dacă timpul nu e bun, baba e rea”. Zilele babelor se încheie pe 9 martie, când se crede că vin moșii și căldură.

 Bunicii nostri cunosteau ca primele zile din aceasta luna sunt fie prea friguroase, fie prea calde. Ei au numit aceste zile cu vreme schimbatoare, zilele babelor. De unde vine acest obicei? Etnografii spun ca mitul “babelor” este unul din cele mai importante mituri romanesti, cel al Babei Dochia. Exista credinta ca Baba Dochia si-a luat numele de la Sfanta Mucenita Evdochia, sarbatorita de Biserica pe 1 martie.

Babele din luna Martie

Daca tinem seama ca in stravechiul calendar roman anul incepea pe 1 martie, Baba Dochia apare ca intruchiparea anului vechi, care este pe sfarsite si trebuie sa moara. Moartea Dochiei in ziua de 9 martie se considera hotar intre anotimpul friguros si cel calduros. Astfel, perioada cuprinsa intre 1 si 9 martie reprezinta intervalul de timp in care Dochia isi implineste destinul urcand muntele, impreuna cu turma sa de oi, pentru a muri inspre renastere. Aspectul instabil al vremii din aceasta perioada este considerat a se datora caracterului capricios al Babei Dochia. 

Babele din luna Martie

Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. Una dintre ele o infatiseaza ca o baba ce avea o nora, pe care o napastuia ori de cate ori i se ivea ocazia. Odata, la 1 martie, o trimite sa spele lana, dar nu oricum, ci din neagra sa o faca alba. Pe nora o ajuta un inger. Ii da o floare alba si ii spune sa spele lana cu ea. Baba Dochia decide sa plece cu oile la munte, fiind convinsa ca venise primavara pentru ca-si vazuse nora cu floarea in mana.

Ea isi pune 9 cojoace de blana si urca cu oile la munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, ploua si i se uda cojoacele. Se dezbraca rand pe rand de cojoace, iar cand ramane in camasa, vine gerul si o ingheata. Dumnezeu a transformat-o in stanca, impreuna cu oile, sa ramana amintire.

Cum se calculeaza Babele? Afla cum iti va merge tot anul.

Cum se stie, de la 1 Martie incep Babele. Vremea este foarte schimbatoare. In traditia populara fiecare om isi alege o zi in intervalul 1-9 martie. Asa cum va fi vremea in ziua aleasa, asa va fi si anul pentru acel om. Daca va fi soare si nu va fi vant, sau lapovita etc. atunci ii va merge bine. Altminteri, de rau.

Babele din luna Martie

Pentru cine nu-si alege o zi anume, se ia, indeobste – ca-n Moldova – dupa data nasterii. Cei nascuti in prima decada a unei luni isi aleg cifra respectiva. De pe 10 ale lunii incepe iar de la 1 (1+0). Sa luam un exemplu. Nascut pe 18 unei luni – 1 + 8=9, deci baba celui nascut astfel e pe 9 martie. Altul: nascut pe 24. 2+4=6, deci cu baba pe 6 martie. Altii isi aleg si cu luna, sau cu anul. de pilda, nascut pe 18.11. – 1+8+1+1=11, mai departe, 1+1=2, deci cu baba pe 2 martie. daca e si cu anul – 18.11.1983 – 1+8+1+1+1+9+8+3= 32, sau 3+2=5, deci cu baba pe 5 martie.

Babele din luna Martie

Traditia populara spune ca Babele nu se inseala niciodata. In anumite zone ale tarii se tin si Mosii. Imediat dupa babe. Primul mos e pe 10 martie si este echivalentul lui 1. Al doilea mos e pe 11 martie si echivaleaza cu 2. Si tot asa, ulrimul mos e pe 18 martie. Despre aceasta traditie se ma spune ca Babele reprezeinta recolta si sanatatea, iar mosii situatia financiara si cea sentimentala.

În multe zone din ţară, şi în Bucovina, în ziua de Bobotează se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului şi belşugului în noul an, se crede că se deschide cerul şi vorbesc animalele.

Mihai Camilar, muzeograf la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina aflat în localitatea Gura Humorului ne-a povestit că ajunul Bobotezei, este foarte importantă pentru creştini. El ne-a spus că “în ajunul Bobotezei, în Bucovina, se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din “camera de curat” se aşterne o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otavă iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare.

Botezul Domnului

Deasupra se aşează douăsprezece feluri de mâncare: colivă – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă pisată; bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, borş de “burechiuse” sau “urechiuşele babei”- borş de fasole alba în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe, borş de peşte, peşte prăjit, “varzare”- plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinta cu mac, sarmale (găluşte) umplute cu crupe.

Botezul Domnului

Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, o parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru “a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prasilă”.

Dragobetele este o sărbătoare cu rădăcini slave de rit vechi celebrată în unele locuri și pe teritoriul țării noastre pe 24 ( Glovo-Obretania) sau pe 28 februarie, 1, 3 și 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete (Vobritenia) este considerată echivalentul sărbătorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se variate explicații pentru originea sa. Dragobetele este o sărbătoare cu o tradiție relativ nouă , având o “vechime” în jurul a 170-180 de ani de la pătrunderea ei în teritoriile românești și păstrate cu precădere în nord-estul, sudul-estul și sud-vestul României.

Ziua Îndrăgostiților

Tradiții de Dragobete

Dragobetele se sărbătorește pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 și 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian și gregorian).

Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau și fragi infloriți, aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.

Ziua Îndrăgostiților

„Unii tineri, în Ziua de Dragobete se luau de frați și de surori și prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți …”. De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.

Ziua Îndrăgostiților

În această zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar și de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul.

Ziua Îndrăgostiților

Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus. În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.

Odată era un împărat roman al cărui nume era Claudiu al II-lea. El era un luptător îndârjit și a avut multe războaie. El a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaților romani nu doreau să meargă în luptă. Împăratul s-a gândit că, în locul luptei, bărbații preferau să stea acasă cu soțiile și copiii lor. În consecință, Claudiu a decis ca nici unul dintre soldații din Roma să nu se mai poată căsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbați să meargă la război și să lupte ca niște adevărați soldați.

Ziua Îndrăgostiților

Valentin, care era un preot creștin, credea că dreptul oamenilor de a sa căsători era dat de Dumnezeu iar Claudiu nu avea dreptul sa-l interzică. El a căsătorit în secret cupluri, cununiile fiind facute în locuri secrete, pentru a nu putea fi găsit de împărat.

Ziua Îndrăgostiților

Într-un final, Claudiu l-a găsit și l-a arestat. Lui Claudiu i-a plăcut personalitatea lui Valentin, considerând că este un om tânăr și înțelept. L-a încurajat să renunțe la creștinism și să devină un soldat roman. Cand Valentin a refuzat, a fost întemnițat și condamnat la moarte. Până în ziua execuției, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi și le-a semnat scriind “Adu-ți aminte de Valentin al tău.”

Ziua Îndrăgostiților

Valentin a fost probabil executat pe 14 februarie în anul 269 sau 270. Nu se cunosc toate detaliile legate de viața sfântului Valentin și nu se știe dacă legenda are o bază istorică reală.

Valentine’s Day este Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală, care se sărbatorește pe data de 14 februarie.

Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiților galezi. În Franța o țară tradițional catolică, Valentine’s Day este cunoscut simplu drept Sfântul Valentin și este sărbătorită ca în restul țărilor occidentale. În Danemarca și Norvegia 14 februarie este cunoscut ca Valentinsdag. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulți oameni își fac timp pentru a îl petrece într-un mod romantic cu partenerul de viață sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.

Ziua Îndrăgostiților

În Suedia este numită ziua tuturor inimilor . Nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, așa că pe 14 februarie plantele și florile încep să crească. Ziua îndrăgostiților a fost sărbatorită ca ziua în care încep lucrările în vii și pe câmpuri. Este de asemenea spus ca păsările se căsătoresc în această zi. Cu siguranță, numai de curând este sărbătorită ca Ziua iubirii. Ziua iubirii este tradițional 12 martie, ziua Sf Gregor.

Ziua Îndrăgostiților

În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete care este sărbătorit pe 24 februarie. Este numit după un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Etimologic, o parte din numele de Dragobete poate fi găsit și în cuvântul romanesc dragoste.

Ziua Îndrăgostiților

România a început să sărbătorească și Valentine’s day, deși deja avea prin Dragobete o sărbătoare tradițională. Aceasta a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputate, instituții. Organizația naționalisă Noua Dreaptă condamnă sărbătorirea Valentine’s day în România ca fiind o activitate superficială, comercialistă, un kitsch importat din Occident.

Potrivit calendarului popular românesc, perioada cuprinsă între 25 ianuarie și 2 februarie (în unele părți ale țării 29 ianuarie–2 februarie) este cunoscută sub numele ”Filipii de iarna”. Filipii sunt zeități protectoare ale lupilor în legătura cu care nu s-au păstrat foarte multe credințe. Filipii de iarnă marchează în Calendarul popular, sfârșitul unei lungi perioade de împerechere a lupilor, începută cu aproximativ 80 de zile în urmă, la Filipii de Toamnă.

Filipii de iarna - Lupii

Mitologia românească referitoare la originea lupului afirmă că acesta a fost creat de diavol, pentru “paguba” omului. Numai că diavolul n-a putut să-și ducă opera la bun sfârșit: după ce a modelat lupul din huma sau lemn, nu a mai reușit să-i dea viață. Pentru a iesi din această încurcătură, el a acceptat pariul cu Dumnezeu: lupul va prinde suflet, dar va fi al aceluia “după care s-ar lua să-l mănânce”. De îndata ce a prins viață, animalul înfometat s-a repezit la diavol; acesta abia a scăpat ascunzându-se într-o baltă, lăsând însă o bucată din călcâi în colții lupului.

Astfel, animalul care trebuia să fie ajutorul diavolului devine dușmanul său. Momentul de vârf al acestei înfruntări se consumă în miezul iernii, în ziua în care diavolii nu se mai pot ascunde în tărâmul hărăzit lor: apele adânci și stătute. ”Culcușul dracilor sunt apele: bălți, lacuri, gârle; și fiindcă în ziua de Bobotează se sfințesc apele, peste noapte nu le mai dă mesii să se pitească, așa că ei sunt goniți de lupi, care îi mănâncă mai repede decât pe purcei”.

Deși are o acțiune predominant malefică, lupul, și nu alt animal, jalonează între leagăn și mormânt întreaga existență a oamenilor. Uneori prezența lupului în datinile de naștere ține de ordinea beneficului. Atunci când se face “schimbarea numelui” (pentru a proteja-în mod magic-copii bolnavi sau amenințați cu moartea), noul nume “e dorit să fie numele unui animal sălbatic – Lupu, Ursu, etc, respectiv Lupa, Ursa, Vidra. Acesată convingere populară își are ecou și într-un descântec în care celui bolnav i se promite: “Mâncarea lupului, / Puterea ursului, / Sa mănânci cât lupu / Și să poți cât ursu.”

Filipii de iarna sunt ținuți mai cu seamă în casele de ciobani și în gospodariile în care sunt animale. Aceștia sunt respectați pentru protejarea vitelor și a oilor de atacul lupilor.

Filipii de iarna - Lupii

Totuși, sărbătoarea este bine să fie ținută oricum, pentru că lupii provoacă pagube mari. Din acest punct de vedere lupul este mai temut decât ursul, pentru că omoară întotdeauna mai mult decât mănâncă. În aceste zile nu se coase, nu se spală pe cap și nu se dă cu împrumut, pentru că altfel lupii vor mânca vitele.

Se spune că în prima zi de Filipi, femeile satului lipesc gura sobei ca să se lege și gura lupilor. La hornul casei se atârnă o secure sau o unealtă de-a casei, existând credința că astfel vor fi uitate vitele și oile de către dihanii.

Filipii de iarna - Lupii

De asemenea, se crede că gospodarul care nu va prăznui Filipii va rămâne fără păsările din curte, pe care i le vor mânca hultanii. Bătrânii spun că în aceste zile nu-i bine să dai nimic din casă că altfel vei da tot anul.

Sărbătoarea e respectată și de cei care se îndeletnicesc cu munca lemnului, crezând că astfel vor avea mai mult de lucru. Singura muncă îngăduită și chiar recomandată este spălatul rufelor cu apă clocotită, căci numai astfel se poate opări, prin empatie, gura lupului.

(Sursa: http://www.crestinortodox.ro)

Mănăstirea Râșca este o mănăstire ortodoxă de călugări amplasată în satul Râșca (din județul Suceava), la o distanță de circa 15 kilometri de orașul Fălticeni. Biserica mănăstirii este una dintre bisericile medievale din nordul Moldovei pictate în exterior, fiind singura pictată în stil bizantin.

Mănăstirea Râşca - Foto by Cezar Suceveanu

Aici se ajunge de pe Drumul Național Roman-Fălticeni, urmând drumul din partea stânga din dreptul comunei Vadu Moldovei și trecând apoi prin satele Bogdănești și Râșca. Mănăstirea se află la baza unui deal împădurit de pe pitoreasca vale a pârăului Râșca, afluent al râului Moldova.

Ansamblul Mănăstirii Râșca este alcătuit din următoarele 4 obiective:

• Biserica “Sf. Nicolae” – datând din anul 1542, cu transformări din anii 1611-1617,

• Turnul clopotniță – datând din secolul al XIX-lea,

• Chiliile – datând din secolul al XIX-lea,

• Zidul de incintă – datând din prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Mănăstirea Râşca - Foto by Cezar Suceveanu

Construirea mănăstirii

Mănăstirea Râșca este rezultatul mai multor etape succesive de construcții. Ea își trage originea în Mănăstirea Bogdănești, care fusese zidită în jurul anului 1363 de către domnitorul Bogdan I al Moldovei (1359- 1365), ca să slujească ca biserică domnească în vecinătatea târgului Baia atunci întemeiat. Distrusă din temelie și pustiită de către tătari în 1510 și 1512 și apoi în 1538 de către turcii lui Soliman Magnificul, ea nu a mai putut fi reconstruită.

Mănăstirea Râşca - Foto by Cezar Suceveanu

Revenit pe tronul Moldovei în anul 1541, domnitorul Petru Rareș a luat hotărârea, la îndemnul mitropolitului Grigorie Roșca, să construiască în apropiere, pe un deal aflat dincolo de râul Râșca o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești. Domnitorul a dat bani episcopului de Roman, Macarie (cronicarul), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, ca să zidească o nouă biserică în stilul obișnuit al epocii. În construirea bisericii, episcopul Macarie a fost ajutat de logofeții Ioan și Teodor Balș.

Mănăstirea Râşca - Foto by Cezar Suceveanu

Mănăstirea Râșca a devenit metoc al Mănăstirii Probota. Biserica construită era de dimensiuni modeste și avea hramul Sf. Ierarh Nicolae. Ea a fost împodobită ca pe una din ctitoriile lui Petru Rareș, cu picturi în frescă realizate de grecul Stamatello Kontras din Zante. De asemenea, au fost construite ziduri împrejmuitoare cu creneluri și turn, pentru a sluji la nevoie ca cetate. Sfințirea mănăstirii a avut loc la 9 mai 1542, fiind aduse atunci moaștele Sfântului Nicolae.

Mănăstirea Râşca - Foto by Cezar Suceveanu

Arhitectura complexului

Biserica a fost ctitorită în anul 1542 de către Petru Rareș și extinsă în perioada 1611- 1617 de către vornicul Costea Băcioc.

Cântărirea sufletelor - Mănăstirea Râşca

Este de remarcat decorația picturală a bisericii, datorită fidelității cu care pictorul din 1827 a reușit să reînnoiască pe alocuri modelel originare. S-au păstrat astfel în absida altatului scene din viața Sfintei Fecioare Maria și Împărtășirea Apostolilor, iar pe pereții naosului reprezentări din Viața și Patimile Mântuitorului – Cina cea de taină, Spălarea picioarelor, Învierea lui Lazăr, Iisus în fața lui Pilat, Batjocorirea lui Iisus ș.a.

Mănăstirea Râşca - Foto by Cezar Suceveanu

Unele dintre picturi au fost lăsate cu vechea lor înfățișare, cum este cazul portetului Sfântului Nicolae din colțul nord-estic al altarului și cu Înmulțirea pâinilor din unghiul nord-estic al naosului. În aceeași situție se află și pictura exterioară, unde cele două mari compoziții de pe peretele sudic, Judecata de apoi și Scara Sfântului Ioan Climax, amintesc maniera de tratare a acestor subiecte de către pictorii epocii lui Petru Rareș. Episcopul Macarie a fost reprezentat la capătul de jos al Scării, fiind singurul îmbrăcat în veșminte arhierești din întreaga procesiune.

Tabloul Votiv - Foto by Cezar Suceveanu

Pe peretele exterior sudic al pridvorului se află un rând de patru medalioane cu monahi (printre care și starețul Isaia).

În pridvorul bisericii se află, sub ocnița tabloului votiv, piatra de mormânt a episcopului Macarie, cel care a înscris în file de letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului său, Petru Rareș, precum și lespedea funerară a mamei lui Alexandru Lăpușneanu.

Mănăstirea Râşca - Foto by Cezar Suceveanu

Ambele au fost aduse aici, potrivit tradiției, din pronaosul bisericii. Pe lespedea de pe mormântul Doamnei Anastasia se află următoarea inscripție: Binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Alexandru Voevod, domn Țării Moldovei, a înfrumusețat acest mormânt maicii sale Doamnei Anastasia care a trecut la veșnicile lăcașuri și a fost îngropată aici la anul 7066 (1558) indiction 10, crugul lunii 7, al soarelui 11, luna Mai 2.

Alte construcții

Turnul-clopotniță – cu două etaje, prezintă elemente arhitectonice care permit datarea lui, cu oarecare siguranță, în secolul al XVII-lea.

Turnul are la bază o boltă cilindrică, construită în tehnica bizantină, dublată de arcuri frânte. La primul etaj se află camera în care a fost surghiunit, din ordinul prințului Mihail Sturdza, Mihail Kogălniceanu, pentru că ar fi uneltit împotriva domnitorului. La cel de-al doilea etaj se află clopotnița, ferestrele dinspre interiorul incintei terminându-se într-un arc frânt, specific stilului gotic.

Mănăstirea Râşca - Foto by Cezar Suceveanu

Pe zidul nordic al turnului-clopotniță se află o placă de marmură cu următoarea inscripție: “Aici a fost surghiunit 22-XI 9-XII 1844 marele patriot Mihail Kogălniceanu 6-IX-1817 20-VI-1891 Centenar U.N.E.S.C.O. 20-VI-1991″.

Chiliile – datează din secolul al XVIII-lea (cele mai vechi sunt cele de pe latura vestică), fiind construite pe la anul 1766 de către egumenul Calistru Ene. Între anii 1821-1842, sub egumenia arhimandritului Isaia s-au construit și actualele chilii de pe latura sudică și estică, lărgindu-se totodată și vechea trapeză din 1765.

Mănăstirea Râşca - Foto by Cezar Suceveanu

Zidul de incintă – este construit de către hatmanul Gavriil Coci, fratele lui Vasile Lupu, fiind prevăzut cu turnuri la colțuri. El a fost reparat și supraînălțat, iar pe latura de nord refăcut din temelie în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Pe aceiaşi temă:

Satul turistic Râşca

• Mănăstirea Râșca
• Mănăstirea Râşca - Simbol al continuităţii
• În decursul timpului, Mănăstirie Râşca a avut mai mulţi ctitori
• Aici se află mormântul cronicarului Macarie

Mănăstirea “Sfântul Ioan cel Nou” este o mănăstire ortodoxă din România, construită în perioada 1514-1522 în orașul Suceava.

Ea se află situată pe strada Ioan Vodă cel Cumplit nr. 2, pe drumul spre Cetatea de Scaun a Sucevei. Biserica mănăstirii are hramurile Sfântul Gheorghe(sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie) și Sfântul Ioan cel Nou (sărbătorit în fiecare an pe 24 iunie).

Pictură murală pe latura sudică - Foto by Cezar Suceveanu

 Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei (1522-1677), fiind în prezent reședință a arhiepiscopilor Sucevei și Rădăuților (din 1991). Aici se află moaștele Sf. Ioan cel Nou, aduse în anul 1589 de la Biserica Mirăuți (fosta catedrală mitropolitană a Moldovei).

Arhitectura bisericii

Biserica se asemănă prin planul treflat, proporții și trăsături arhitecturale cu Biserica Înălțarea Domnului de la Mănăstirea Neamț.

Mănăstirea Sf Ioan cel Nou de la Suceava - Foto by Tania

Există și unele deosebiri față de biserica sus-menționată și anume:

• dimensiunile bisericii sucevene sunt mai mari

• înlăturarea gropniței (camera mormintelor) prin lărgirea spațiului naosului spre vest și est. Astfel naosul a fost lărgit spre vest până la zidul pronaosului, iar spre est până în fața altarului.

• abside circulare

Turnul clopotniță - Foto by Cezar Suceveanu

Biserica este susținută de 9 contraforturi: două se află în colțurile exonartexului (pridvorului), două sprijină arcul median al pereților pronaosului, câte două încadrează cele două abside laterale și un picior de contrafort susține absida altarului. Edificiul este înconjurat de ocnițe dispuse sub cornișă astfel: un șir pe latura de vest și două șiruri de ocnițe egale caa dimensiuni pe celelalte trei laturi. Pe fețele absidelor se află firide alungite.

Pisania bisericii - Foto by Cezar Suceveanu

Deasupra naosului se află o turlă octogonală zveltă cu patru ferestre în cele patru puncte cardinale, așezată pe două rânduri de baze stelate suprapuse și sprijinită de patru contraforturi pe laturile oarbe.

Biserica a fost acoperită inițial cu învelitoare de plumb, dar aceasta a fost furată în urma invaziilor care au avut loc în Moldova în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Astfel, acoperișul a fost refăcut de mai multe ori din șiță (șindrilă lungă și îngustă confecționată din brad sau fag). Cu prilejul lucrărilor de restaurare, acoperișul a fost realizat între anii 1904-1910 din țiglă smălțuită și colorată.

Clisiarnița privită de pe latura vestică - Foto by Cezar Suceveanu

În interiorul bisericii se intră printr-un pridvoraș adăugat pe latura nordică în anul 1837 de către mitropolitul Veniamin Costachi, care a înlocuit un altul mai vechi ridicat de mitropolitul Teofan de la Râșca în anul 1579. Ușa de intrare în pridvor se termină printr-un arc în acoladă, portalul de trecere în pronaos se încheie în arc frânt.

Moastele Sf Ioan cel Nou de la Suceava - Foto by Sica

În biserică nu se află morminte, ctitorii ei (Bogdan al III-lea și Ștefan al IV-lea) fiind înmormântați la Mănăstirea Putna, iar mitropolitul Teoctist al II-lea (care a sfințit biserica) a fost înmormântat la Mănăstirea Neamț, unde a fost închinoviat.

 Iconografia

Biserica a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât și în exterior. Numele meșterilor nu se cunosc.

Pictură pe peretele sudic al naosului - Foto by Cezar Suceveanu

Picturile din interior datează din vremea domniei lui Ștefăniță Vodă (1517-1527). Pe pereții pridvorului și pronaosului sunt pictați sfinți prăznuiți de Biserica Ortodoxă (sinaxarul), precum și unele scene din istoria creștinismului (calendarul). Deasupra ușii de intrare în pronaos se află icoana Sfintei Fecioare Maria Glicofilusa. Pe peretele sudic al pronaosului se află imaginea unui ierarh cu camilafcă, pe care specialiștii l-au identificat a fi mitropolitul Teoctist al II-lea, care a sfințit biserica în 1522.

Frescă de pe clădirea clisiarniței - Moartea Sf. Ioan și arătarea îngerilor - Foto by Cezar Suceveanu

În cupola turlei naosului este pictat Pantocratorul, pe pereții turlei fiind o reprezentare a Liturghiei cerești cu cortegiile de îngeri, Profeții și Apostolii, iar la baza turlei, în pandantivi, se află chipurile celor patru evangheliști. În registrul de sus sunt reprezentate Patimile lui Iisus (Spălarea picioarelor, Împărțirea Veșmintelor, Drumul spre Golgota, Răstignirea, Coborârea de pe Cruce, Paza Mormântului, Înălțarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh ș.a.), începând dinspre peretele nordic. În partea inferioară a pereților naosului sunt reprezentați sfinții militari.

Pictură pe peretele sudic al naosului - Foto by Cezar Suceveanu

Tabloul votiv a fost pictat pe partea dreaptă a naosului. La 24 iunie 1589 odată cu aducerea în biserică a moaștelor Sf. Ioan cel Nou a fost amplasat în dreptul tabloului votiv un baldachin de piatră. Cu acest prilej, s-a deteriorat o parte din pictură. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, îndepărtându-se peretele dintre naos și pronaos, a dispărut o bună parte din tabloul votiv, mai exact chipul Mântuitorului, care primea prin Sf. Gheorghe macheta bisericii pictată în miniatură și partea superioară a chipului lui Bogdan al III-lea. Pe porțiunea ce a mai rămas, lângă racla cu moaște, se păstrează o parte din chipul lui Bogdan al III-lea, precum și chipurile fiilor săi, Ștefăniță Vodă și Petru. Ștefăniță este îmbrăcat cu o mantie cu guler, având un șir de perle la mâneci cu marginile împodobite cu pietre prețioase, de formă ovală și foarte mari.

Pictură pe peretele sudic al naosului - Foto by Cezar Suceveanu

La începutul secolului al XX-lea, s-a amplasat în biserică un baldachin de piatră de dimensiuni mult mai mari, după modul celui de pe vremea lui Petru Șchiopul. Cu această ocazie, s-a deteriorat și s-a acoperit și mai mult ceea ce mai rămăsese din tabloul votiv.

Pa partea opusă tabloului votiv (pe un pilastru de pe peretele sudic) se află zugrăvită scena Aducerii moaștelor Sf. Ioan cel Nou în timpul lui Alexandru cel Bun, iar ceva mai sus se distinge chipul lui Ștefan cel Mare.

Frescă de pe clădirea clisiarniței - Chinurile Sf. Ioan - Foto by Cezar Suceveanu

În altar sunt reprezentate Maica Domnului, Învierea lui Lazăr și cele două scene din Împărtășania Sfinților Apostoli și 16 Sfinți Ierarhi în registrul de jos.

Din cauza vechimii, multe picturi au fost înecate în fum. Între anii 1906-1909 pictorul vienez Johann Viertelberger a curățat pictura interioară de fum și a reîmprospătat-o stângaci. În prezent, pictura interioară se află în proces de restaurare.

Frescă de pe clădirea clisiarniței - Aducerea moaștelor Sf. Ioan la Suceava și întâmpinarea lor de către Alexandru cel Bun - Foto by Cezar Suceveanu

Pictura exterioară datează din vremea lui Petru Rareș (1534) și se aseamănă cu cea de la Humor și Moldovița. Din frescele exterioare păstrate se mai deslușesc doar câteva pe peretele de la sud, mai adăpostit de vânturi și ploi. Frescele păstrate pe latura sudică a bisericii sunt Acatistul Maicii Domnului, Asediul Constantinopolului, Parabola Fiului risipitor (patru scene), Arborele lui Iesei etc. Arborele este încadrat de o parte și de alta de către chipurile a câte șapte filozofi din antichitate ca Platon, Aristotel și alții.

Urme de pictură murală - Foto by Cezar Suceveanu

Pe fațada absidei laterale nordice a fost pictat Cinul, Scara Sf. Ioan Sinaitul – în dreptul pronaosului, iar pe fațada sudică este Judecata de apoi acoperită în unele locuri de tencuiala aplicată a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Între anii 1979-1983 s-au desfășurat lucrări de curățare și restaurare a picturii exterioare, cu rezultate deosebite pe fațadele sudică și vestică.

Masivul Suhard este situat în partea centrală a grupei nordice a Carpaţilor Orientali, în zona cristalino-mezozoică, ocupând o suprafaţă de aproximativ 325 km2. Are o orientare generală nord-vest — sud-est, în această direcţie măsurând în linie dreaptă 35 km.

Poziţia mediană a Suhardului este dată de distanţa sa egală faţă de limitele estică şi vestică ale Carpaţilor Orientali, într-o zonă unde aceştia capătă lăţime maximă. Drept urmare, din oricare direcţie te îndrepţi spre acest masiv, trebuie să străbaţi porţiuni însemnate aparţinătoare domeniului carpatic.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Masivul Suhard este cuprins între 47° 20′ şi 47° 34′ latitudine nordică şi 25° 00′ şi 25° 21′ longitudine estică. Suhardul este delimitat de o serie de văi, depresiuni şi şei adânci, fapt care îi conferă o individualitate pregnantă. Astfel, valea Bistriţei Aurii se interpune între Munţii Suhard şi Munţii Zimbroslava şi Munţii Ţibău din nord, Obcina Mestecăniş din nord-est şi Masivul Giumalău din est.

Munții Suhard

Sectorul Bistriţei Aurii, limitrof masivului, se desfăşoară între „casele Rotunda” şi Vatra Dornei, pe o lungime de 45 km; pe această distanţă râul coboară de la 1 000 la 800 m altitudine absolută. În partea de nord-vest Pasul Rotunda (1 271 m) se insinuează ca o puternică inflexiune între Munţii Suhard şi Munţii Rodnei, iar izvoarele Someşului Mare, Pasul Suhard (1 150 m) şi, în continuare, valea Coşnei, până la ieşirea în depresiune, formează limita spre Munţii Bârgău.

Munții Suhard

La sud, Depresiunea Dornelor, cu compartimentele Poiana Stampei şi Dorna, se intercalează ca un spaţiu întins între Suhard şi Munţii Călimani, cel mai grandios edificiu vulcanic din ţara noastră. Reprezentând o limită clară spre sud-vest, pe o lungime de 22 km, valea Coşnei are un talveg ce coboară de la 1150 m (cât are la obârşie, în Pasul Suhard) la 860 m (în punctul de confluenţă cu Dorna).

Muntii Suhard - Foto by Sica

La rândul ei, Dorna, de la confluenţa cu Coşna până la Vatra Dornei, curge în zona limitei sudice, cale de 15 km. La confluenţa Dornei cu Bistriţa Aurie se află cea mai coborâtă cotă din zona Masivului Suhard, respectiv 791 m altitudine absolută.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Munții Suhard

• Aşezare și Limite - Munții Suhard
• Clima - Munții Suhard
• Vegetaţia - Munții Suhard
• Fauna - Munții Suhard
• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

Prin poziţia sa geografică, Suhardul are un climat temperat-continental, aflându-se sub influenţa nord-atlantică. Configuraţia reliefului şi înălţimea impun o pregnantă etajare a elementelor climatice. Masivul Suhard se încadrează ţinutului climatic al munţilor înalţi (1 700—1900 m), ţinutului climatic al munţilor mijlocii şi scunzi (sub 1 700 m), precum şi subţinutului climei de depresiune. Cea mai mare extensiune o prezintă climatul munţilor mijlocii şi scunzi, ca urmare a predominării acestui relief.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Temperatura. Media anuală a temperaturii prezintă valori din ce în ce mai mici pe măsură ce urci spre vârful muntelui. Astfel, izoterma anuală de 5°C se află în sudul Suhardului, cam în zona oraşului Vatra Dornei. Izotermele anuale de 4° şi 3°C încing masivul către periferia lui, iar cele de 2° şi respectiv 1°C se desfăşoară insular în jurul masivelor Omu, Fărăoane şi Ouşoru. Cele mai mici valori ale temperaturilor medii anuale apar în zona vârfului Omu şi sunt date de izotermele de 0°, -1° şi … -2°C.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Perioadele optime de practicare a turismului. Cel mai favorabil anotimp pentru drumeţie este toamna, când nebulozitatea este mai scăzută, vântul are intensitate redusă şi apar în şir zile frumoase cu cer senin. Bineînţeles, începând din luna mai, pe toată durata verii şi toamnei, până către sfârşitul lunii noiembrie, se poate practica turismul.

Turiştii care vin cu corturi pot găsi numeroase locuri favorabile campării, ele fiind constituite din poieni, văi etc., care sunt răspândite pe întreaga suprafaţă a masivului.

Practicarea sporturilor de iarnă este înlesnită atât de condiţiile climatice favorabile existente în cadrul masivului (durata mare a stratului de zăpadă), precum şi de prezenţa unor pante corespunzătoare pentru schiat.

Munții Suhard

În acest sens, pot fi recomandate: pârtia de la Runc (Vatra Dornei), regiunile periferice uşor accesibile din sudul Ouşorului (Dorna Candrenilor), Arşiţa (Ciocănesti), Stânişoara (Cârlibaba), precum şi Poiana Rotunda, accesibilă dinspre Pasul Rotunda. De asemenea, un loc ideal Pentru practicarea sporturilor de iarnă îl reprezintă versantul nordic al Ouşorului, cu pante cu porţiuni netede ce alternează cu altele destul de înclinate. Accesul, relativ dificil, spre această zonă se face dinspre Dorna Candrenilor, pe la vest de pârâul Izvoru Alb, prin poienile de sub Muntele Livada (1 463 m) şi mai departe prin înşeuarea dintre acesta şi Ouşoru.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

Datorită configuraţiei reliefului şi în Masivul Suhard zonalitatea vegetaţiei este evidentă. În partea superioară a masivului, la peste 1 600—1 700 m, se dezvoltă un complex de tufărişuri şi pajişti subalpine. Acestea apar insular în Masivul Omu (inclusiv Pietrele Roşii) şi în Masivul Fărăoane. Jnepenişurile au o mare dezvoltare, în special în Masivul Omu, fiind greu accesibile.

Roua - Foto by Stelian Bodnari

Tufărişurile sunt formate din jneapăn (Pinus mugru), ienupăr pitic (Juniperus sibirlca), anin de munte (Alnus viridis) şi smirdar (Rhododendron kotsckyi), la care se adaugă alinul (Vaccinium myrtillua, V. uliginosum) şi merişorul de munte (Vaciniurn vitisidaea). Jneapănul formează desişuri impenetrabile; tulpinile se încolăcesc, se întortocheată în aşa fel, încât formează o ţesătură deasă, ce acoperă fie stânca, fie grohotişurile.

Afine - Foto by Stelian Bodnari

Pajiştile subalpine sunt alcătuite din graminee: păruşca (festuca aupina), păiuşul (Festuca praten), iarba vântului (Agroslis rupestris), firuţa (Poci media), pieptănăriţa (Cynosurus cristatus) ş.a.

În timpul verii, pajiştile din zona înaltă a Suhardului, prin aspectul lor multicolor, dau peisajului un farmec aparte.

Zmeura - Foto by Stelian Bodnari

Foarte răspândite sunt pajiştile montane secundare, întâlnite în culmea principală, dar mai ales pe culmile secundare. Speciile caracteristice de aici formează câteva asociaţii de ierbacee, cum ar fi de pildă asociaţia Agrostl-Festcetum montanum.

Sub 1 700 m, cea mai mare parte a Suhardului este acoperită cu păduri de molid, care îmbracă versanţii de jur-împrejur până la poalele masivului. Ele reprezintă un fragment dintr-un domeniu forestier neîntrerupt, lung de 200 km şi lat de 75 km, situat în jumătatea nordică a Carpaţilor Orientali. Elementul principal este molidul (Picea alba), specie boreală şi boreal montană (în Europa de est).

Asplenium adulterinum – feriguţă

Mai rar apar şi alte specii, că scoruşul (Sorbus aucuparia), paltinul (Acer pseudoplatanus) şi chiar zada (Larix decidua). Pe alocuri se întâlnesc pîlcuri de fag (Fagus silvatica) sau de mesteacăn (Betula verrucosa), precum şi plopul tremurător (Populus tremula) şi salcia căprească (Salix capraea). Văile din cuprinsul masivului sunt însoţite de fîşii înguste de păduri de anin alb (Alnus incana). Dintre puţinii arbuşti amintim socul roşu (Sambucus racemosa), coacăzul de munte (Ribes alpinum) etc. Plantele ierboase mai frecvente din zona pădurii de molid sunt: măcrişul iepurelui (Oxalis ace-tossella), degetăruţul (Soldanella montană), perişorul (Pyrola uniflora), ferigile (Athyrium filix fe-mina) etc.; foarte frecvent este muşchiul verde.

Padure de molizi si de brazi - Foto by Stelian Bodnari

Haina vegetală a Munţilor Suhard reprezintă un component important al peisajului geografic. În partea înaltă, pajiştile îşi schimbă culoarea, de la verdele intens al primăverii, la policromia verii — dată de numeroasele întinderi înflorite — şi de aici la auriul strălucitor al toamnei, care în zilele senine din lunile octombrie şi noiembrie se desfăşoară sub un cer de un albastru intens. Pe de altă parte, întunecimea pădurilor de un verde închis domină tot timpul anului; din loc în loc, pâ

Creasta cocosului - Foto by Stelian Bodnari

lcurile de foioase întrerup monotonia, mai ales toamna, când pădurea devine ruginie.

Arbori şi plante ocrotite: Tisa (Tarus baccata), smirdarul (Rhododendron kotsckyi), în jurul vârfului Omu, bulbucii de munte (Trollius europacus), pe văile umede, ghinţura (Genţiana punctata), crucea voinicului (Hepatica nobilis), vulturica (Hieracium transsilvanicum) etc.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

În Suhard trăiesc numeroase sperii de animale caracteristice atât zonei alpine, dar mai ales pădurilor de răşinoase. Dintre mamifere — unele de importanţă cinegetică — amintim: ursul (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus montanus), căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa); dintre răpitoare mai importante sunt: rîsul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), jderul (Martes martes).

Lynx lynx – râsul

Păsările sunt reprezentate de specii că: cocoşul de munte (Tetrao urogallus), cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tctrix), destul de rar întâlnit ş.a.; răpitoarele sunt reprezentate prin acvile, creţi etc. Dintre reptilele care ajung până în zona înaltă amintim: vipera comună (Vipera berus) şi şopârla de munte (Lacerta vivipara), iar dintre broaşte, Rana temporaria.

Tetrao urogallus – cocoş de munte

Fauna ihtiologică este bine reprezentată în apele repezi de munte care brăzdează ţinutul. Zona păstrăvului înglobează Bistriţa Aurie până la Ciocăneşti, apoi cele două Diece, Coşna, Băncuşoru, Ru-saia etc. Zona lipanului începe pe Bistriţa Aurie, în aval de Ciocăneşti.

Păstrăv

Pe lângă păstrăv (SaZrao trutta /ario) şi lipan (Thymallus thymallus), mai pot fi întâlnite şi alte specii: lostriţa (Salmo hucho), specie rară, ocrotită de lege, care urcă pe Bistriţa Aurie până la Cârlibaba, mreana vânătă (Barbus meridionali petanyi), boişteanul (Phoxinus laevis), zglăvocul (Cottus gobio), precum şi scobarul (Chondrostoma na.sus) întâlnit până la Ciocăneşti.

Ursus arctos – ursul brun

Păstrăvul se caracterizează printr-un colorit viu şi deosebit de atrăgător, iar lostriţa prin dimensiuni mari — până la 1 m lungime şi 10—12 kg greutate. Altădată lostriţa se prindea cu ostia, noaptea, în lumina torţelor de crengi uscate unse cu răşină. Coloritul solzilor — de la alb la cenuşiu şi argintiu —, galbenul aripioarelor, precum şi numeroasele puncte negre ele pe spate fac din lostriţă un peşte deosebit de elegant.

Cerb carpatin - Foto by Stelian Bodnari

Animale ocrotite: Mamifere: ursul carpatin (Ursus arctos), rîsul (Lynx lynx); păsări: cocoşul de munte (Tetrao urogallus), cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetris), cerbul (Cervus corax), buha (Buho buho). cucuveaua (Athene noctua), huhurezul de pădure (Strix aluco) etc.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

l. Vatra Dornei — Muntele Runc — Saunele — Vârful Iacob — Fărăoane — Cabana Pastorală Recele

Descrierea traseului:

Reprezentând prima parte a traseului de culme, el urmăreşte în totalitate creasta principală. Parcurgerea lui, în schimb, dă posibilitatea turistului să cunoască cele mai caracteristice aspecte ale Masivului Suhard. Deşi pe alocuri străbate porţiuni împădurite, cea mai mare parte a traseului se suprapune peste pajiştile subalpine, cu largi perspective. De asemenea, menţionăm că două din cele trei vârfuri principale ale celor trei masive ce alcătuiesc Suhardul se află în apropierea acestui traseu; ele pot fi abordate, fiecare în parte, prin abateri relativ scurte de la poteca principală. Mai dificil este să urcăm pe Ouşoru, deoarece între acesta şi traseul de culme se interpune un abrupt pronunţat.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

În vederea parcurgerii traseului de creastă, recomandăm ca punct de plecare oraşul Vatra Dornei, întrucât străbaterea lui în direcţia sud-nord, spre Pasul Rotunda, prezintă avantajul, deloc neglijabil, de a avea aproape tot timpul soarele în spate. Dimpotrivă, urmărind traseul în sens invers există posibilitatea, pe vreme senină, să facem insolaţie, traseul parcurgând numeroase porţiuni deschise.

Întrucât traseul de culme este foarte lung, el trebuie parcurs în două etape de câte o zi. Deoarece în zona înaltă a Munţilor Suhard nu există cabaline turistice, suntem nevoiţi ca pentru înnoptare să folosim cortul, care poate fi instalat în locurile mai adăpostite, lângă unul din izvoarele ce apar de-a lungul potecii, sub vârful Fărăoane, sau mai departe. De asemenea, la nevoie putem apela la cabana pastorală Recele, sau la una din stânele relativ numeroase din zonă.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

La Vatra Dornei se poate ajunge direct cu trenul, din mai multe colţuri ale ţării. Cel sosit aici pentru a porni pe traseul de creastă, va parcurge strada Gării, apoi strada 7 noiembrie înspre vest, până în apropierea barierei, de unde va continua traseul pe strada Pepenilor şi apoi pe Muntele Runc, până la campingul de lângă motelul Runc. Pentru a ajunge aici se poate folosi şi poteca ce taie serpentinele aleii Muntele Runc, urmărind „scurtătura”. De la gara Vatra Dornei-Băi, traseul poate fi parcurs în 25—30 minute.

De fapt, traseul propriu-zis porneşte de la camping, de unde intră într-o mică pădure de molid, prelungirea parcului Runc de deasupra complexului. Marcajul apare pe molizi, în lungul potecii care se individualizează clar. Ajungem în poienile destul de întinse din culmea relativ abruptă a Muntelui Runc. Pe parcurs se deschide o privelişte ce devine, pe măsură ce urci, tot mai cuprinzătoare. După 30 de minute trecem pe lângă câțiva molizi, pe care se vede marcajul bandă roşie.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Urcuşul continuă fie prin pădure, fie prin mici poieni, adesea împrejmuite cu gard. În timpul verii aceste poieni sunt smălţuite cu mii de flori, care-şi revarsă darnic parfumul lor, ce se contopeşte cu cel de cetină. Ultima poiană o străbatem în 10 minute, după care poteca intră într-o pădure, căpătând aspectul unei frumoase alei, dar după alte 5 minute întâlnim un alt gard, dincolo de care ajungem într-un luminiş, de unde, spre dreapta, se deschide o frumoasă privelişte către localitatea Argestru din valea Bistriţei Aurii.

Munții Suhard

Traseul ocoleşte prin dreapta vârful Runc (1 149 m), unde apar stânci golaşe de cuarţ şi micaşisturi. Marcajul este bun, fiind vizibil pe pietre şi pe copaci. Coborâm 5 minute printr-o pădure deasă, apoi în faţa noastră se desfăşoară poieni întinse, cu o vastă geometrie a gardurilor, ce se lasă din cumpăna apelor spre Vatra Dornei. Poteca coboară uşor spre o mică şa, în timp ce la orizont, spre nord-vest, se profilează silueta impozantă a Ouşorului. Gardurile ce delimitează păşunile sunt mai rare; dincolo de ele, undeva în stânga, se zăreşte comuna Dorna Candrenilor, risipită în valea largă a Dornei.

După un urcuş, intrăm din nou în pădure, unde străbatem încântătoare poieni. Marcajul se vede pe o casă pastorală aşezată într-unul din ţarcurile în care vara pasc vite nepăzite. Timp de 30 de minute străbatem o pădure deasă, în care poteca urcă şi coboară uşor. Micile luminişuri poieniţe ne dau posibilitatea să admirăm iarăşi priveliştea ce se deschide spre Dorna Candrenilor.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Urmează un urcuş destul de greu, unde pădurea este plină de doborâturi, fapt care îngreunează parcurgerea traseului şi dă un aspect neplăcut.

Traseul de creastă (detaliu)

După două ore şi 45 de minute de la plecarea din Vatra Dornei, traseul de creastă întâlneşte, la aproximativ 1180 m altitudine, traseul transversal marcat cu cruce albastră, care face legătura între Dorna Candrenilor şi Iacobeni, peste Podu Hajului. Traseul cu marcaj comun prin împărăţia pădurii de molid durează circa 15 minute, urcând uşor până la 1 226 m şi apoi coborând până la poalele Ouşorului (1 200 m) într-o mică şa. Aici, la marginea poienii destul de largi traseele se despart. Până în acest punct, denumit de localnici Saunele, de la Vatra Dornei parcurgerea traseului de creastă durează 3 ore.

Muntii Suhard - Foto by Sica

De la poalele Ouşorului poteca o ia la dreapta (nord-vest) de-a lungul gardurilor ce împrejmuiesc o serie de grajduri, odăi, stâne, înşirate unele după altele, care în caz de nevoie constituie bune adăposturi pentru turişti.

În această poiană traseul trebuie urmărit cu mare atenţie; de-a curmezişul pantei destul de abrupte se află numeroase poteci, cea care trebuie urmată aflându-se în partea cea mai de jos. Celelalte fie că se pierd în pădure, fie că, mai mult sau mai puţin clare, se îndreaptă spre vârful Ouşoru (dar se pierd şi ele), ce poate li atins, pornind din această poiană, în circa 1 oră şi jumătate (diferenţă de nivel de aproape 450 m), luând-o la stânga pe urcuşul extrem de greu din cadrul abruptului estic. Deşi nemarcat, acest traseu dificil (recomandat numai pe vreme favorabilă) poate fi continuat, dincolo de vârf, coborând pe versantul prelung din nord-vest, până se ajunge din nou în poteca de creastă.

Partea centrală a traseului de creastă

Revenind la traseul marcat, menţionăm că poteca amintită intră în pădure, iar marcajul reapare abia după circa 5 minute. Poteca, foarte clară, urmăreşte în general curba de nivel sau urcă uşor prin pădurea foarte deasă, în care predomină molidul, dar apare şi fagul (cu exemplare foarte mari).

În acest sector traversăm un grohotiş fixat de vegetaţie, format din elemente calcaroase care pe alocuri sunt reactivate. Pe vreme ploioasă, poteca este mocirloasă, în lungul ci apa mustind în numeroase locuri.

Cai in Suhard - Foto by Bálint Őrsi

De la poalele Ouşorului, după circa o oră de mers prin pădure şi prin mici poieni, pe o porţiune a traseului fără urcuş, se ajunge în înşeuarea dintre Muntele Livada şi vârful Iacob, la 1300 m, unde se face racordul cu traseul nemarcat dinspre Ouşoru. Până aici, marcajul nu ridică probleme, fiind clar. Aici însă, trebuie mare atenţie, întrucât trebuie să treci dincolo de şa, unde traseul capătă aspectul unui drumeag prin mijlocul păşunilor prin care ne îndreptăm spre vârful Iacob. Marcajul apare pe o piatră, iar apoi pe un molid.

Munții Suhard

Drumul continuă pe interfluviul neted acoperit de pajişti, până se ajunge la un mic adăpost pastoral, numit Romega, situat în apropierea izvorului de la obârşia Ciotinei (Coşnei), cel de al doilea care apare lângă potecă, pe creastă. De la vârful Iacob poteca merge spre nord, intrând în zona masivului Fărăoane şi urcă continuu printre pajişti.

Din şaua precedentă în circa 45 de minute ajungem la 1 500 m, sub Muntele Tarniţa, unde putem admira aspectele ruiniforme ale reliefului. În câteva minute se poate urca până în vârf, unde se află unul din punctele de belvedere de pe creastă. De aici se deschide o minunată privelişte spre Ouşoru şi spre Giumalău.

Munții Suhard

Coborâm la potecă şi intrăm în pădure, după ce ocolim pe la vest vârful Tarniţa. Înainte însă de vârful amintit, se lasă două poteci ia stânga (traseele 11 şi 11A); noi avem grijă să menţinem de fiecare dată poteca din dreapta, urmând pe cea care se înscrie de-a lungul curbei de nivel, ocolind piscul Muntelui Tarniţa.

Din zona Muntelui Tarniţa, intrăm în pădurea pe care o străbatem în circa 30 de minute, pe o potecă umblată, ce urmăreşte curba de nivel, care ne scoate din nou într-o pajişte, cea mai întinsă de până aici. Ocupând zona superioară a Masivului Fărăoane, pajiştea este împânzită de numeroase tufe de afin şi merişor. Pe suprafeţele puţin înclinate se află numeroase muşuroaie înierbate. La ieşirea din pădure ne întâmpină un mic lac, instalat într-o microdepresiune nivală, de unde se deschide o frumoasă privelişte spre vârful Fărăoane.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

În poiană poteca devine incertă, marcajul lipsind tocmai în porţiunile respective. O luăm exact spre nord, cumpăna apelor rămânând în stânga, lăsându-ne uşor pe versantul muntelui dinspre Bistriţa Aurie. Pe măsură ce ne apropiem de vârful Fărăoane suntem tentaţi să facem o ascensiune pe el.

Într-adevăr, ar fi păcat să nu se realizeze acest lucru, mai ales că de sus avem prilejul să facem un larg tur de orizont. Fiind un splendid punct de perspectivă, vârful Fărăoane este relativ uşor accesibil, de-a lungul crestei sale puţin coşcovite. Aşadar, în zona unde apare abruptul de la baza crestei, părăsim poteca şi o luăm la stânga şi în mai puţin de o oră ajungem la cota maximă.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

De aici putem privi culmea sinuoasă a Suhardului, atât înainte spre Omu, cât şi spre Ouşoru aflat în spate (sud), de unde am venit. De asemenea, întreaga împărăţie de munţi desfată privirea ce se roteşte de jur-împrejur. Pentru a reveni la traseul de creastă marcat este mai indicat să ne întoarcem pe unde am urcat, întrucât versantul opus este mult mai accidentat, şi în plus, îmbrăcat într-o mantie deasă de jnepeniş, care îngreuiază parcurgerea lui. În total abaterea în vederea acestei ascensiuni necesită 2—2 ore şi jumătate.

Revenind la poala vârfului Fărăoane, îl vom ocoli pe la est şi apoi nord-est, lăsând în dreapta potecile care coboară spre Iacobeni şi Ciocăneşti (traseele 8 şi 11). Aceste poteci se înnoadă cu traseul de creastă într-un punct situat exact la est de cota maximă a Fărăoanelor. Ocolim deci vârful prin întinse tufişuri de afin; abruptul lui, ce se lasă spre nord-est, este tivit la bază cu grohotişuri imense, iar la partea superioară este acoperit de pădurea de molid, dominată de jnepenişul des. Blocurile de grohotiş printre care se strecoară poteca sunt formate din elemente cuarţoase, sericitoase, micaşisturi, cloritoşisturi şi calcare. Peisajul este completat de relieful ruiniform, rezultat al intenselor procese de dezagregare, care au generat abruptul şi grohotişurile de la baza lui.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Ne îndreptăm spre nord pe poteca foarte clară; trecem pe lângă un izvor situat în masa de grohotiş şi ajungem la un stâlp indicator, la circa 1 500 m altitudine, pe care rugina îl face ilizibil. Aici traseul de creastă se întretaie cu traseul transversal marcat cu punct roşu (traseul 3). În mai puţin de 30 minute putem coborî la cabana pastorală Recele ce se află în dreapta (est) la obârşia Pârâului Rece, la o altitudine de 1 300 m. De la cantonul pastoral Romega până la această cabană drumul poate fi parcurs în circa 3 ore, iar cu ascensiunea pe vârful Fărăoane în mai bine de 5 ore. Aşadar, de la Vatra Dornei la cabana pastorală Recele, direct pe traseul marcat, se ajunge cam în 7—8 ore, iar cu abateri spre Ouşoru şi respectiv Fărăoane, în 9—10 ore.

Detaliu din traseul de creastă

Cabana pastorală Recele este bine amplasată, la limita pădurii de la Obârşia Pârâului Rece şi cam la marginea celei mai întinse păşuni din Suhard.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

 Obiective naturale de atracţie turistic

Izvoare minerale

Vatra Dornei 

Puncte pitoreşti de perspectivă

Vârful Fărăoane 

Muntele Tarniţa 

Picioru Stejii

Vârful Ouşoru

Vârful Iacob 

Muntele Livada 

Muntele Runcu 

Obiective culturale şi de artă populară

Muzee

Vatra Dornei - secţia ştiinţele naturii şi cinegetică

Vatra Dornei – Muzeul de Etnografie

Centre de artă populară

Vatra Dornei 

Busturi

Mihai Eminescu (Vatra Dornei )

George Enescu (Vatra Dornei )

Ciprian Porumbescu (Vatra Dornei )

Mihail Kogălniceanu (Vatra Dornei )

Costache Negri (Vatra Dornei )

Ion Luca Caragiale (Vatra Dornei )

Alecu Russo (Vatra Dornei )

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

1A. Cabana pastorală Recele — Bâtca Târşului — Şveiţaria — vârful Icoana — Obcina Diecilor — Pietrele Roşii — cabana pastorală Omu — vârful Omu — vârful Cociorbii — Pasul Rotunda — Casele Rotunda

Descrierea traseului:

De la cabana pastorală Recele urcăm în largi serpentine, trecând pe lângă un izvor, de la care este bine să ne aprovizionăm cu apă. În circa 30 de minute ajungem pe culme. Dacă urcăm dis-de-dimineaţă şi cerul este senin putem privi răsăritul de soare; spectacolul este magnific: lumina astrului îmbrăţişează pe rând munţii de dincoace şi de dincolo de Bistriţa Aurie, care deseori este invadată de o ceaţă ce capătă sclipiri sidefii sub razele jucăuşe ale soarelui. Toamna, tabloul este completat de paleta coloristică a vegetaţiei, reprezentând un cadru minunat pentru amatorii de fotografii. Turul de orizont va fi dominat de întinsele molidişuri, care îmbracă munţii ca o manta veşnic verde.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Timp de 15 minute traseul de creastă urmăreşte un drum foarte bun, prin stânga Bâtcii Târşului (1 548 m). Numeroase forme de microrelief ruiniform, dezvoltate pe calcar, constituie tot atâtea tentaţii pentru amatorii de fotografii. La bifurcaţia pe care o întâlnim unde urmărim poteca din dreapta, fără să coborâm, ocolim pe la est un mic vârf, iar după 10 minute ajungem iar pe cumpănă şi traseul ne duce prin stânga unor vârfuri stâncoase. La orizont, dincolo de larga şi adânca înşeuare a Diecilor, se ridică impozant masivul Omu.

Vf. Omu - M. Suhard

După 10 minute de-a lungul cumpenei ajungem într-un punct de unde privind spre stânga (sud) avem o privelişte încântătoare spre valea Coşnei şi afluenţii ei, ce se lasă ca nişte hăuri tot mai adânci, iar mai departe zărim întinsa depresiune a Dornelor, străjuită de marginile abrupte ale Călimanilor. Privind înapoi vom fi impresionaţi de profilul arcuit al Fărăoanelor.

Munții Suhard

După 5 minute de coborîre uşoară ajungem într-o modestă înşeuare, aflată la obârşia pârâului Văcăria (bazinul Humorului), de unde o potecă nemarcată coboară spre stânga, în lungul muntelui Ştefan (traseul 9), spre valea Băncuşoru. Urcăm pe la est de un mic vârf timp de circa 10 minute până ce întâlnim un stâlp indicator. Privim păşunile situate mai ales la obârşia pârâului Humor, intens răscolite de râmăturile mistreţilor.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

După încă 15 minute în lungul unui traseu în pantă uşoară întâlnim o baliză, aici traseul fiind marcat printr-o serie de stânci de calcar, ce apar în zona vârfului Şveiţaria (1 562 m), minunat punct de perspectivă. În locul unde începe coborîşul, spre dreapta se lasă o potecă bătătorită — care ar putea deruta (traseul 10) — ce duce la Botoş peste muntele Şu-vir şi prin Poiana Humorului.

Muntii Suhard - Foto by Sica

În acest punct, traseul de creastă o ia la stânga (vest), lăsându-se uşor pe versantul dinspre bazinul Coşnei, având în faţă vârful Icoana. După alte 15 minute apare o baliză şi apoi trecem pe lângă o serie de stânci din calcar. De aici se deschide din nou o privelişte încântătoare spre Ţara Dornelor. Încă 15 minute de mers şi întâlnim o cruce mare de lemn în stânga şi un grajd în dreapta. Continuăm traseul încă 5 minute pe la marginea pădurii, şi ajungem pe malul unui lac, de dimensiuni reduse, dar de un farmec aparte.

Munții Suhard

Situat sub vârful Icoana (1 593 m), lacul are formă elipsoidală, cu axa mare de circa 20 m, fiind adăpostit în partea cea mai de jos a unei scochini nivale, tipice, dezvoltate aproape pe cumpănă. În zilele senine, cerul albastru reflectat în oglinda de cristal a lacului, înconjurat de păşuni, la rândul lor mărginite de pădurea de molid, creează o ambianţă de o frumuseţe profundă, prilej de intensă trăire în liniştea netulburată a naturii.

Cu greu te desparţi de acest loc, un popas cât mai îndelung fiind binevenit. De altfel, timp de aproape două ore cât durează drumul de creastă până aici traseul este mai uşor, fără denivelări mari, menţinându-se în jurul altitudinii de 1500 m. Înainte de a ajunge la lac se face la stânga (sud) o potecă nemarcată (traseul 10) care după ce trece peste Muntele Vîlta Mică coboară în valea Coşnei, de unde se ajunge la Podu Coşnei.

Munții Suhard

Noi o luăm la dreapta pe traseul marcat, prin pădurea de molid care ne oferă un decor aparte. În cea mai mare parte parcurgerea pădurii se face coborând, urcuşurile fiind de scurtă durată. Traseul urmăreşte aproape matematic cumpăna de ape dintre cele două Diace, culmea respectivă purtând numele sugestiv de Obcina Diecilor (1 448 m). În cea mai mare parte, traseul este clar; doar la început, din cauza doborâturilor de copaci, pe alocuri devine nesigur.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Pe anumite porţiuni el capătă aspectul unui veritabil drumeag. Puţinele rarişti întâlnite pe parcurs oferă prilejul de a ne arunca privirea spre masivul Omu şi mai departe spre Munţii Rodnei. Drumul prin pădure durează 45 de minute; în alte 5 minute străbatem o poiană alungită care marchează cel mai de jos punct al înşeuării Diecilor (sub 1 400 m), dincolo de care apare o stână; mai departe, o sumedenie de tranşee ne amintesc de urmele primului război mondial. În stânga, ca o cupolă, se ridică muntele Rotunda (1 461 m), în apropierea căruia, în şa, traseul de creastă întâlneşte pe cel transversal (traseul 4).

Cai in Suhard - Foto by Bálint Őrsi

Continuăm drumul urcând din ce în ce mai greu, în timp ce, treptat, spre nord-vest se deschide o privelişte neaşteptat de frumoasă spre Munţii Rodnei. Marcajul reapare pe stânci colţuroase de natură calcaroasă, iar spre pădure, în stânga, se zăreşte o mică stâncă. După 50 de minute de urcuş de la plecarea din şa, ajungem pe vârful Diecilor (1 631 m), urmărind linia de cea mai mare pantă, pe o porţiune a traseului în care nu mai apar nici poteca, nici marcajul.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Dincolo de vârful Diecilor jnepenişul tăiat şi pârjolit de loc ne lasă o impresie de tristeţe. Dăm de capătul unei poteci foarte bune, ce ne poartă printre tufele de jnepeni timp de circa 10 minute, după care ajungem la poalele vârfului Pietrele Roşii. Aici ne trebuie foarte mare atenţie, întrucât poteca urcă pieptiş direct spre jnepeniş, în care se afundă (deşi drumul ar fi mult mai scurt şi ar părea mai uşor).

Noi trebuie să căutăm poteca ce intră, spre dreapta, în pădure (potecă foarte umblată), urmărind îndeaproape izvoarele de la obârşia Pârâului Plancii. După 30 de minute poteca ne scoate într-o poiană situată pe o pantă destul ele abruptă, de unde putem privi amfiteatrul larg de la obârşia Diacei Bistriţei Aurii, dincolo de care se ridică culmile sudice ale Munţilor Suhard.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Deasupra noastră, abruptul estic al Pietrelor Roşii se înalţă impunător, cu stâncile golaşe şi cu limbile prelungi de grohotiş, de sub care îşi iac apariţia numeroase izvoare. Culoarea roşie a rocii, vizibilă pe alocuri, justifică denumirea muntelui; ea se datoreşte oxizilor de fier care contrastează cu dungile albe date de cuarţul lăptos.

De altfel, punctul respectiv atrage atenţia de la mari distanţe. Până la locul unde se desprinde culmea ce se lasă spre muntele Runc, situat la nord-est de Pietrele Roşii, urcuşul este nespus de greu şi durează aproximativ o oră. O adevărată împărăţie a jnepenişurilor, care formează desişuri ca peria, domină peisajul locului.

De pe culmea aceasta înaltă vârful Omu apare în toată splendoarea lui, mai ales că ne-am apropiat vizibil de el. Drumul care vine dinspre Pasul Rotunda şi-l ocoleşte pe la vest, urmărind curba de nivel, apare ca un guler îngust, ce dă ocol vârfului celui mai înalt din Munţii Suhard. Drumul până la cabana pastorală Omu, situată pe interfluviul ce separă obârşiile pârâului Omu din est de cele ale pârâului Runcu din sud-vest, îl parcurgem în 30 de minute, deşi trece prin jnepeniş, poteca fiind clară. Situată la 1 775 m această cabană se află într-un peisaj tipic montan subalpin, sub vârful cel mai înalt din Munţii Suhard, la marginea unui întins areal de jnepeniş. Traseul de la cabana Recele până aici durează aproximativ 6 ore.

Munții Suhard

În continuare, traseul urmează drumul amintit până în Pasul Rotunda. Cel ajuns aici va fi atras de posibilitatea unei ascensiuni pe vârful cel mai înalt al Suhardului, care doar cu câteva zeci de metri se află sub cota de 2 000 m. De fapt, în apropierea cabanei, traseul de creastă se întretaie cu traseul ce urcă din Podu Coşnei şi trece peste vârful Omu, spre Cârlibaba. Drumul la vârf durează aproximativ o oră. Urcăm succesiv câteva vârfuri, despărţite de mici înşeuări, până la cel mai înalt dintre ele, unde se atinge cota de 1932 m (nu există potecă, dar se urmăreşte linia de cea mai mare pantă).

Munții Suhard

Drumeţul ajuns în acest minunat punct de perspectivă va gusta din plin satisfacţia care ţi-o dă muntele, atunci când îl cucereşti. Vârful Omu este înconjurat de imense mări de grohotiş; totodată, pe pantele lui, în special pe cele dinspre bazinele pâraielor Omu şi Rusaia, se desfăşoară cele mai întinse şi dese jnepenişuri, aproape imposibil de străpuns în afara potecilor. În zilele senine, de aici avem cel mai cuprinzător tur de orizont.

Munţii Suhard pot fi cuprinşi cu privirea în întregime, cele două masive — Fărăoane şi Ouşoru — individualizându-se foarte clar spre sud-est. Mai departe, şiruri nesfârşite de munţi, despărţite de văi adânci sau depresiuni, se succed până în depărtări. Dintre toate, spre vest, sălbaticele creste ale Munţilor Rodnei domină acest minunat peisaj carpatic.

Munții Suhard

Spre nord şi spre est se succed Munţii Maramureşului, cei ai Zimbroslavei, apoi Obcinele — dincolo de care se zăresc frământatele culmi ale Beskizilor; spre sud-est şi sud cupola Giumalăului, stâncile Rarăului, culmea pierdută în zare a Stânişoarei, munţii prăpăstioşi ai Bistriţei şi zidul uriaş al Călimanilor.

Când vizibilitatea este foarte bună poţi vedea de aici Ceahlăul, Hăşmaşul Mare şi Munţii Giurgeului. Spre vest, ca o treaptă mai coborâtă, sub forma unor valuri încremenite, se desfăşoară destul de întinsul domeniu al Munţilor Bârgău. Desigur, admirând acest peisaj montan, pe pelicula fotografică poţi imortaliza nenumărate imagini, care vor deveni amintiri de neuitat. După frumosul şi instructivul popas pe vârful Omu, coborâm la poteca marcată. Drumul până la vârf, la care adăugăm popasul, durează circa 2 ore.

O luăm spre nord, până întâlnim o potecă ce merge de-a curmezişul, care ne scoate spre stânga, la traseul de creastă, într-un punct situat la circa 1 700 m. Coborând avem prilejul să admirăm, pe lângă relieful stâncos, imenseele grohotişuri care formează veritabile „mări de piatră” la baza vârfului Omu.

Muntii Suhard - Foto by Sica

De la cabana pastorală Omu până în Pasul Rotunda traseul durează în jur de 3 ore, iar de aici de-a lungul drumului naţional 17 D, încă o oră şi jumătate până la coborîrea în valea Bistriţei Aurii. Marcajul este foarte slab, în schimb nu mai e atâta nevoie de el, dat fiind faptul că drumul făcut de curând te va purta cu siguranţă pe traseul acesta, în general urmărind cumpăna dintre bazinul Bistriţei Aurii şi cel al Someşului Mare. Drumul coboară continuu până în larga înşeuare de la obârşia pârâului Rusaia, unde culmea se îngustează considerabil.

Munții Suhard

Aici traseul nostru se întretaie cu cel care vine de la Valea Mare, traversează creasta şi coboară spre Bistriţa Aurie (traseul 13). De aici se urcă în poienile de pe Muntele Căturii, poieni care se lasă mai ales spre nord-vest pe sub obârşiile Someşului Mare. Depăşind o mică înşeuare urcăm uşor pe sub vârful Cociorbii (1 593 m), care rămâne în dreapta, de unde ne îndreptăm spre Poiana Rotunda — loc pitoresc, care ne dă posibilitatea să ne aruncăm ultimele priviri spre Munţii Rodnei.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Din această poiană intrăm într-o mică pădure; poteca ne poartă pe lângă casa de vânătoare, de unde apare din nou marcajul ce ne duce în Pasul Rotunda (1 271 m) în drumul naţional 17D. Îndreptându-ne spre nord-est, urmăm acest drum până în valea Bistriţei Aurii, mergând pe jos, fie folosind o maşină de ocazie până la casele Rotunda sau la Cârlibaba.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Vârful Dacilor 

• Pietrile Roşii 

• Vf. Diecilor

• Muntele Rotunda 

• Vârful Cociorbii 

• Poiana Rotunda 

• Muntele Căturii 

• Vârful Icoana 

• Muntele Şveiţeria

• Muntele Târş

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

Dorna Candrenilor — Dealu Ursenilor — Jgheabu Doamnei — Podu Hajului — Iacobeni

Descrierea traseului

Venind dinspre Vatra Dornei, după intrarea în Dorna Candrenilor, înainte de prima barieră, lângă biserică întâlnim marcajul turistic cruce albastră şi un stâlp indicator. De aici porneşte traseul care reprezintă una dintre cele mai uşoare traversări ale Munţilor Suhard. Urmărim o uliţă care se îndreaptă spre cimitir. Ocolim cimitirul prin stânga, pe gardul căruia se observa uşor marcajul. Deasupra cimitirului apare o poiană, iar după trecerea unui pârleaz traseul continuă printre garduri, străbătând un peisaj specific dornean. Privind înapoi orizontul devine tot mai larg, iar Dorna Candrenilor se desfăşoară într-un cadru specific de depresiune, cu o serie de clădiri impunătoare, concentrate în contrul localităţii.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

După circa 30 de minute depăşim ultimele gospodării, după care urcuşul se domoleşte, urmărind spinarea rotunjită a Dealului Ursenilor. În stânga, destul de aproape de noi, curge pârâul Do-ceni. Traseul urmăreşte de fapt un drum de care, ce merge când pe la marginea pădurii, când prin pădure. Ieşim într-o poiană mai mare, în care poteca urcă uşor. printre câteva clădiri izolate, unele situate spre liziera pădurii.

Munții Suhard

La un moment dat în dreapta se conturează bazinul pârâului Haju (afluent al Dornei), înveşmântat în mantia cernită a codrilor de molid. Ouşorul ne urmăreşte din vest cu silueta lui unică, pe aproape tot parcursul, ridicându-se impunător deasupra pădurii. Drumeagul ocoleşte obârşia pârâului Haju, marcată de câteva izvoare ce ies de sub grohotişurile groase ce stau parcă agăţate pe panta puternic înclinată.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Unul dintre izvoare poartă numele de Jgheabu Doamnei. Până să ajungem pe cumpănă întâlnim numeroase colibe (denumite de localnici ,,colibi”), situate mai ales la marginea micilor poieniţe. În timpul vrrii, zilnic, laptele este dus cu căruţa, de aici de sus. până jos în comună. la centrul de colectare. După circa o oră şi jumătate ajungem pe culmea principală, într-o largă zonă de păşunat, denumită Şesu Muntelui. Intre aceasta şi Ouşoru se interpune o pantă foarte înclinată ce poartă numele de Saunele.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

La întâlnirea cu traseul de creastă (traseul 1 a) suntem la circa 1 200 m, ceea ce înseamnă că din valea Dornei până aici am urcat cam 400 m diferenţă de nivel, jumătate din aceasta parcurgând-o în prima treime a traseului, ultima parte a lui fiind mai domoală.

De la punctul de întretăiere, pentru scurt timp, traseul nostru se suprapune cu traseul de creastă. O luăm aşadar la dreapta, pe lângă un grajd, dincolo de care se află un izvor (numit local Halău) şi intrăm în pădure. Coborâm uşor circa 10 minute şi apoi urcăm o pantă lină, urmând firul unui adevărat drum de care, ce străbate pădurea de molid.

Traseul peste Dealul Ursenilor Suhardului

Parcurgerea sectorului comun al celor două trasee durează 15—20 de minute, după care ne îndreptăm pe poteca din stânga, marcată cu triunghi albastru, la început în coborîş uşor, iar apoi pe o. pantă din ce în ce mai accentuată. Pe parcurs apar numeroase doborâturi; cu toate acestea, pădurea prin care mergem mai bine de o oră creează o ambianţă liniştitoare. În imensitatea codrilor de molid se ivesc fagi izolaţi, care în vreme de toamnă capătă culori pastelate. Mai jos apare un drumeag, ce se întretaie de câteva ori cu poteca.

Muntii Suhard - Foto by Sica

Datorită pădurii, coborîşul nu oferă perspective largi, dar frumuseţea acesteia compensează din plin lipsa lor. Copacii se ridică zvelţi spre cer lăsând o vegetaţie mai bogată doar în micile luminişuri însorite. Pe nesimţite ajungem la Podu Hajului. Denumirea locului se trage de la un podeţ de buşteni pe care trecem pe malul stâng al Bistriţei Aurii, însoţită îndeaproape de calea ferată şi de drumul naţional 17. În amonte, după circa 2 km ajungem în comuna Iacobeni, iar în aval, după o distanţă ceva mai scurtă, în satul Argestru.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Dorna Candrenilor 

Defilee

• Bistriţa Aurie

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Dealul Ursenilor 

Obiective culturale şi de artă populară

Centre de artă populară

• Dorna Candrenilor 

• Argestru 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

Ciocăneşti — Pârâu Rece — cabana pastorală Recele — creasta principală — pârâul Prislop — cabana forestieră Băncuşoru — Podu Coşnei

Descrierea traseului

Traseul porneşte din frumosul sat Ciocăneşti, care-şi revarsă gospodăriile pe terasele Bistriţei Aurii, până la poalele pădurii. Atenţia ne este reţinută atât de arhitectura interesantă a caselor de lemn, cât mai ales de ornamentaţiile exterioare aplicate pe faţade, în culori sobre şi cu motive geometrice, vegetale sau pastorale stilizate. În zilele de sărbătoare putem admira frumosul port al localnicilor. De altfel femeile de aici sunt neîntrecute în ţesutul covoarelor.

Detaliu de traseu în partea centrală a Suhardului

Din centrul localităţii Ciocăneşti urmărim cale de 3 km drumul forestier ce însoţeşte valea Pârâului Rece, până la punctul unde Pârâu Sătesc confluează cu acesta (977 m). Casele se înşiră de-a lungul pârâului mai bine de 1 km, e drept din ce în ce mai rare, dar care mai de care mai frumoase. Pârâul curge pe alocuri prin curţile oamenilor, uneori pe sub podeţe de scândură, prezenţa lui fiind trădată doar de zgomotul apei. La orizont, se înalţă impunător vârful Fărăoane.

Case Ciocanesti - Foto by Gradinaru Constantin

La confluenţa cu Pârâu Sătesc, ceva mai bogat în debit decât Pârâu Rece, se află o cabană forestieră. Marcajul ne indică drumul pastoral ce merge spre dreapta, în continuarea Pârâului Rece, în timp ce drumul forestier merge pe Pârâu Sătesc. Depărtându-ne uşor de talveg, traseul ne poartă prin păduri de molid.

Munții Suhard

Micii afluenţi ai Pârâului Rece depun conuri de dejecţie, pe alocuri extrem de active, pe spinarea cărora se scurg şuviţe de apa cristalină. Străbătând o adevărata împărăţie a pădurii, pe măsură ce urcăm, pârâul se aude undeva tot mai jos.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Este evident faptul că suntem în prezenţa unei tipice inversiuni de vegetaţie, care reflectă condiţii topoclimatice în care apar inversiuni de temperatură (aerul mai rece coboară spre fundul văii, iar versantul, datorită expoziţiei sudice, se încălzeşte), fapt care duce la dezvoltarea fagului deasupra pădurii de molid. La ieşirea din pădure, în iată se conturează tot mai clar culmea principală; în dreapta se ridică un vârf calcaros, parţial golaş, cu aspect ruiniform. La baza lui, intrând destul de mult şi în pădure se lasă grohotişuri, care în cea mai mare parte a lor sunt fixate.

Vf. Omu - M. Suhard

Elementele grohotişului, prin rostogolire, ajung în lungul traseului pe care l-am parcurs, ele fiind colţuroase şi având o natură calcaroasă şi cristalină, fapt pentru care trebuie să păşim cu atenţie. De la cabana forestieră situată la confluenţa celor două pâraie, până la ieşirea din pădure am parcurs circa 45 de minute, iar de la liziera pădurii până la cabana pastorală Recele mai avem de parcurs circa 15 minute. Trecem ele cabană şi ajungem destul de repede la un indicator pe care putem citi: “Ciocăneşti prin Pârâu Rece — 2 ore, Gura Bancului (Coşna) — 3 ore”

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Aşadar, din acest punct de unde avem o privelişte încântătoare spre valea Bistriţei Aurii, cu văile ce coboară printre nesfârşitele păduri de molid, mergem în continuare pe drumul pastoral, trecând pe lângă un izvor cu apă rece. Depăşim un stâlp indicator şi la bifurcaţie o luăm la stânga (1a dreapta se desprinde o potecă scurtă ce intră în traseul 9 a, în lungul culmii Târşului), pe sub Bâtca Târşului. De la cabana Recele ajungem pe creastă în circa 30 de minute, la întâlnirea cu traseul l, unde apare şi indicatorul pe care în urmă cu câțiva ani scria: “Refugiul Recele 30 de minute, Ciocăneşti 2½ ore şi Gura Bancului (Coşna) 2½ ore”

Cai in Suhard - Foto by Bálint Őrsi

Pe cumpănă suntem la altitudinea de 1500 m şi deci am urcat peste 600 m diferenţă de nivel, de la Ciocăneşti. Spre bazinul Coşnei, pădurea, care se ridică spre culme, limitează orizontul. În schimb, de aici avem o privelişte încântătoare atât spre Fărăoane (sud-est), cât şi spre Omu (nord-vest). În continuare, coborâm în serpentine prin pădure şi în 30 de minute ajungem la drumul forestier de pe valea Prislopului. De aici până la Gura Bancului încă 2 ore, iar mai departe până la Podu Coşnei cam două ore şi jumătate. Pe acest traseu întâlnim una din cele mai mari cabane forestiere, respectiv cabana Băncuşoru, situată la confluenţa pârâului Prislop cu pârâul Paltin.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Poiana Vinului 

Defilee

• Bistriţa Aurie 

• Diaca

Obiective culturale şi de artă populară

Centre de artă populară

• Ciocănești

• Coşna 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

4. Valea Bistriţei Aurii — valea Diaca — Borcut — şaua Diecilor — muntele Rotunda — valea Coşniţa — Podu Coşnei

Descrierea traseului.

Acesta este cel mai lung traseu transversal din Munţii Suhard. Traseul poate fi uşurat, deoarece 18 km se parcurg pe drumul forestier din valea Coşnei, iar 8 km pe drumul forestier din valea Diaca Bistriţei Aurii.

Traseul peste Muntele Rotunda

Traseul porneşte din valea Bistriţei Aurii, dintr-un punct situat la jumătatea distanţei dintre satele Botoş şi Valea Stânei, la gura văii Diaca. Trecând podul peste Bistriţa, imediat se observă punctul de confluenţă al Diacei cu acesta, în apropierea căruia se află un canton silvic. Drumul forestier, urcă uşor, paralel cu râul, pe malul stâng, pe Diaca, vale de o rară frumuseţe, cea mai largă din Suhard, oferind, ca urmare, aproape tot timpul un cîmp deschis ele vedere.

Munții Suhard

După 3 km ajungem la confluenţa cu pârâul Omu, care coboară de sub vârful cel mai înalt al masivului, pe o pantă accentuată, datorită lungimii lui reduse. Chiar în punctul de confluenţă se află o cabană forestieră (cu 30 de paturi) şi un magazin alimentar forestier. Un drum urcă în lungul pârâului Omu, până nu departe de jnepenişurile dese ca peria de deasupra pădurii.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Urmărim înspre sud pârâul Diaca. Marcajul foarte bun devine aproape inutil în condiţiile existenţei drumului forestier, din care se ramifică variante scurte pe afluenţii Armandu şi Pârâu Hancii. După încă 4,5 km întâlnim cabana forestieră Diaca-Bor-cut, ce-şi înalţă silueta lângă confluenţa celor două pâraie de la care îşi trage numele.

Muntii Suhard - Foto by Sica

Drumul forestier se termină ceva mai sus de cabană, la capătul lui aflându-se un izvor mineral (debit 0,1 l/s) captat într-un ştiubei. În jurul lui este amenajată un fel de parcare, unde totul este bine îngrijit. Suntem de fapt în prezenţa unui minunat loc de odihnă şi în acelaşi timp de perspectivă, datorită peisajului din jur, dominat de nesfârşitele păduri.

Muntii Suhard - Foto by Sica

Te desparţi cu greu de acest punct; întorcându-ne spre cabană observăm marcajul în lungul unei poteci ce urcă de-a curmezişul versantului stâng al văii, mai întîi printr-o „tăietură” recentă care apoi traversează o poiană.

Cai in Suhard - Foto by Bálint Őrsi

Trecem pe lângă o mică stână, dincolo de care zărim un izvor, de unde începem urcuşul în lungul pantei, având ca reper un molid răsturnat de furtună. Marcajul apare pe pietre şi apoi pe molizii din stânga potecii. Înainte de intrare în pădure, facem un tur de orizont spre Pietrele Roşii din vest şi Şveiţariadin est, sau mai departe în zare (est), unde se profilează Obcina Mestecănişului.

Munții Suhard

Poteca, din ce în ce mai bine conturată, intră în pădure, marcajul fiind mult mai bun decât până aici, iar urcuşul aproape imperceptibil. În apropiere ele cumpăna de ape ieşim din pădure. Suntem în larga înşeuare a Diecilor, unde întâlnim traseul de creastă, având în faţă muntele Rotunda. De jos din valea Diaca, de la Borcut, până la cumpănă, urcuşul durează cam 1 oră şi jumătate.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Din şaua Diecilor, trecem pe lângă izvorul de la obârşia pârâului Pietriş şi ne îndreptăm spre muntele Rotunda, lăsând în dreapta traseul 12 a. Ocolim acest vârf prin dreapta şi începem coborîsul spre sud, prin mijlocul unei poieni. Marcajul care apare pe pietre de calcar este puţin vizibil. Drumul până la marginea unei fîşii înguste de pădure traversează câteva doline, puţin adânci.

Munții Suhard

Intrăm într-o poiană alungită, ce pare agăţată de panta abruptă pe care coborâm destul de greu; pe la jumătatea pantei întâlnim un singur marcaj, pe un ciot. Din această poiană se deschide o privelişte odihnitoare asupra pădurii alcătuite din specii de foioase în amestec cu molidul.

Toamna, tabloul policrom specific acestui anotimp imprimă peisajului valenţe de o autentică frumuseţe. În partea de jos a poienii, marcajul devine din nou vizibil, apărând pe câțiva molizi şi, odată cu el, şi o potecă destul de mocirloasă, ce ne duce pe malul pârâului Zimbru. Aici întâlnim imense cantităţi de material lemnos aflat într-un avansat stadiu de putrefacţie, parţial îngropat în albia pârâului.  

Munții Suhard

Abundenţa aluviunilor din lungul acestui pârîiaş, de natură predominant gresoasă, ne arată că am pătruns în zona flişului. Înainte de a ajunge la drumul din lungul văii Coşniţa, străbatem o pădure deasă de molid, cu un sol umed, acoperit cu muşchi; valea se lărgeşte treptat, făcând loc câtorva terase şi vastului con de dejecţie al pârâului Zimbru. Coborîşul din muntele Rotunda în valea Coşnei durează circa o oră şi un sfert.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

De aici până la Podu Coşnei sunt aproape 18 km, distanţă care poate fi parcursă şi cu maşina, dacă nu în întregime măcar parţial. Drumul forestier până în localitatea Valea Bancului şi apoi cel comunal urmează îndeaproape malul stâng al râului Coşna, pe toată distanţa până la Podu Coşnei, unde întâlnim drumul naţional 17, modernizat. După primii 2 km prin pădure, urmând direcţia sud, ajungem într-o poiană alungită unde râul îşi schimbă cursul spre sud-est.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

În această poiană, Coşna primeşte pârâul Netedu, cel mai important afluent al său din dreapta. După circa 1,5 km, în Poiana Moşneag, din stânga vine pârâul Diaca, iar din dreapta pârîiaşul Paluta, după care Coşna curge spre est, cu o uşoară arcuire înspre sud. Pe o distanţă de câțiva kilometri străbate poieni întinse, într-o zonă unde valea se lărgeşte treptat.

Munții Suhard

Înainte de confluenţa cu pârâul Vîlta, întâlnim staţia de îmbuteliere de la Poiana Coşnei, care valorifică izvoarele minerale de aici, apoi valea Coşnei se îngustează din nou, iar pădurea coboară până la firul apei. Din stânga vine Băncuşoru, cel mai mare afluent al Coşnei, iar la mai puţin de 1 km Făgeţelul, după care Coşna curge până la vărsarea în Dorna numai spre sud.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Mai jos de gura Făgeţelului, la altitudinea de 900 m râul iese din pădure, valea se lărgeşte treptat şi apar primele case ale satului Valea Bancului. De aici, prin Coşna, parcurgem 5 km până la Podu Coşnei, prin depresiunea din ce în ce mai largă.

 Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Poiana Vinului

• Poiana Coşnei

• Borcut

Defilee

• Bistriţa Aurie

• Diaca

• Coşna

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Muntele Rotunda

Obiective culturale şi de artă populară

Centre de artă populară

• Coşna

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

4 A Cabana forestieră Diaca—Borcut — Obcina Diecilor

Descrierea traseului

Este vorba de un traseu de acces spre creastă, re porneşte de la cabana Diaca-Borcut, pe pârâul ce coboară din dreapta spre Diaca, mergând mai bine de jumătate în lungul acestuia.

Poteca se afundă în pădure îndreptându-se spre culmea ce se înalţă în dreapta (vest).

Munții Suhard

Păstrând direcţia spre sud, pe sub linia de culme, ajungem la traseul de creastă marcat cu bandă roşie (traseul 1 a), într-un punct situat la egală distanţă de vârful Icoana şi de cea mai înaltă cotă din Obcina Diecilor (1 449 m).

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Borcut

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

4 B. Muntele Rotunda — valea Zimbrului — valea Coşniţei

Descrierea traseului

O altă variantă pe potecă nemarcată porneşte de la vârful Rotunda. Poteca se formează la sud de vârf şi ne poartă mai întîi prin poiana care se întinde în dreapta (1a est de vârf).

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

La intrarea în pădure lăsăm la dreapta o potecă şi începem coborîşul pe valea Zimbrului, prin împărăţia codrilor de molid. Pe măsură ce coborâm poteca se apropie de firul apei. la care ajungem în locul în care întâlnim şi poteca marcată cu triunghi albastru.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Puncte pitoreşti de perspectivă

Muntele Rotunda 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

5. Podu Coşnei — valea Coşnei — Pasul Suhard — vârful Suhard — vârful Omu — culmea Stânişoara — Cârlibaba

Descrierea traseului.

De la Podu Coşnei urmărim valea Coşnei şi apoi pe cea a Coşniţei până la obârşie. Până la confluenţa cu pârâul Runcu, traseul se desfăşoară de-a lungul drumului local şi apoi al celui forestier, pe o lungime ele 20 km.

Munții Suhard

În continuare, o luăm pe valea Coşniţei, la stânga, până la obârşia acesteia, ajungând în Pasul Suhard (1 150 m). În zonă se află numeroase izvoare; Pasul Suhard, situat între cumpăna dintre bazinul Dornei şi cel al Someşului, se înscrie între vârfurile Suhardu Mare (1 326 m) şi Suhard (1 414 m), în zona de ,,sudură” a Masivului Suhard cu Munţii Bârgău.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

De aici poteca se îndreaptă spre nord-est de-a lungul culmii Suhard, care se conturează din ce în ce mai bine ca o creastă de intersecţie. Imediat suta vârful Suhard, în stânga apare valea Măria Mare, care se lasă prin păduri masive spre Someşul Mare; în dreapta, paralel cu culmea Suhardului, se vede pârâul Runcu — principalul afluent din zona de obârşie a Coşnei.

Munții Suhard

Până în vârful Suhard străbatem o regiune destul de întinsă de păşuni, întâlnind stânci izolate sau grupate, cu aspect ruiniform. Urcuşul continuă de-a lungul culmii, până ce întâlnim o serie de microdepresiuni nivale situate într-un areal cu grohotişuri mai mult sau mai puţin fixate.

Urcând culmea Suhard, orizontul tot mai larg ne oferă privelişti montane deosebit de pitoreşti. Spre sud se vede zidul vulcanic al Călimanilor, dincolo de Depresiunea Dornelor, iar spre nord-vest, clin ce în ce mai cuprinzătoare, apare panorama Munţilor Rodnei. Cei mai apropiaţi însă sunt munţii frământaţi ai Bârgăului, cu clăile lor vulcanice ridicate din mijlocul culmilor vălurite mai joase.

Traseul peste Muntele Stânișoara

După 3 ore de urcuş din valea Coşniţei, la circa 1 700 m întâlnim traseul de creastă, nu departe de cabana pastorală Omu. Aici avem două posibilităţi — una, să urcăm pe vârful Omu traversându-l spre nord, unde întânim poteca ce vine dinspre Pasul Rotunda şi cealaltă, să ocolim acest vârf pe la est, pe la obârşia pârâului Omu, pe poteca ce traversează jnepenişurile. Desigur este de recomandat prima variantă care ne duce în vârful Omu.

Munții Suhard

De sus de pe cel mai înalt vârf al Munţilor Suhard se deschide o largă privelişte spre împărăţia de munţi a Carpaţilor Orientali. Efortul depus pentru a urca aici, la aproape 2000 m, este răsplătit din plin de turul de orizont cel mai cuprinzător din întreg Masivul Suhard. Spre nord, dincolo rlc valea Bistriţei Aurii, se zăresc culmile frământate ale Zimbrolavei şi Ţibăului, iar mai departe orizontul este închis de liniile Beskizilor Orientali.

Munții Suhard

Spre nord-est, se profilează liniile paralele ale Obcinelor, iar spre est căciula greoaie a Giumalăului şi crestele alburii ale Rarăului proiectate pe culmea tot mai îndepărtată a Stânişoarei. La sud-est se zăresc Munţii Bistriţei, iar la sud Călimanii, continuaţi spre sudvest cu munţii joşi ai Bârgăului, în timp ce spre vest şi nord-vest se ridică impunători Munţii Rodnei şi cei ai Maramureşului.

Vf. Omu - M. Suhard

De pe vârful Omu poteca ne scoate într-o mică şa, ocolind pe la dreapta un alt vârfuleţ şi intrăm în jnepeniş. Poteca, bine conturată, la început coboară uşor şi apoi din ce în ce mai accentuat, până ce intră într-o mică înşeuare dominată de o poiană spre nord. În continuare, traseul urmăreşte creasta care capătă un aspect tot mai ascuţit, iar peisajul este mai sălbatic. La tot pasul întâlnim stânci ruiniforme cu aspecte ciudate. În faţă se înalţă vârful Stânişoara (1 698 m), în jurul căruia apar cantităţi mari de grohotiş.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Urcăm pe acest vârf, de unde admirăm priveliştea ce se deschide atât spre nord, cât şi spre vest, unde dincolo de Pasul Rotunda se ridică Munţii Rodnei. De pe următorul vârf, situat mai la nord (1 613 m), se deschide un splendid orizont spre Bistriţa Aurie şi zona de confluenţă a Ţibăului şi Cârlibabei cu aceasta — dominată de Munţii Zimbroslavei, de cei ai Ţibăului, precum şi de Obcina Mestecăniş — care dau ocol acestor văi. Vârful acesta ne oferă, de asemenea, şi una din frumoasele perspective asupra Munţilor Suhard: o înşiruire de culmi ce se lasă spre Bistriţa Aurie, dominate de vârfurile Omu, Fărăoane şi Ouşoru — ultimele două înfăţișându-se de aici de departe ca nişte conuri ascuţite. După un popas reconfortant şi instructiv, continuăm traseul pe poteca ce traversează o zonă cu iarbă înaltă, după care intrăm în pădure.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

După circa 1 km ieşim din pădure, într-o tăietură, de unde, coborâm în serpentine partea terminală, abruptă, a culmii Stânişoara, până la Cârlibaba, localitate al cărui decor natural este de o frumuseţe rară. Aşezarea, situată în vatra depresiunii, închisă de jur-împrejur de cununa de munţi, se desfăşoară ele la confluenţa Ţibăului cu Bistriţa Aurie, până la confluenţa Cârlibabei cu aceasta. Din vârful Omu coborîşul durează cam 3—3 ore şi jumătate, iar pentru traversarea propriuzisă, deci de la capătul drumului forestier din valea Coşnei, până la Cârlibaba, sunt necesare aproximativ 6—7 ore.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Poiana Vinului 

• Poiana Coşnei 

Defilee

• Diaca

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Vârful Dacilor 

• Vârful Stânişoara 

• Vârful Suhard 

• Pasul Suhard 

Obiective culturale şi de artă populară

Centre de artă populară

• Cârlibaba

• Coşna 

Monumente

• Obeliscul lui Bogdan Cârlibaba 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

5a. Valea Coşniţei — Muntele Rotunda

Descrierea traseului

De la confluenţa pârâului Coşniţa cu pârâul Runcu urcăm circa 150 m pe drumul forestier din lungul acestuia până la confluenţa cu valea Dieciului şi apoi 1 km pe drumul forestier din valea respectivă până în apropierea cabanei forestiere.

Cai in Suhard - Foto by Bálint Őrsi

Înainte de a ajunge la aceasta o luăm pe poteca ce urcă la dreapta prin pădure, direct spre culme, la început mai uşor şi apoi din ce în ce mai greu.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

După circa 2,5 km de la drumul forestier, ieşim în poiana de sub muntele Rotunda, loc unde întâlnim şi traseul 4 b cu care mergem împreuna până în vârf, loc de unde se deschide o frumoasă perspectivă spre Munţii Rodnei.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Muntele Rotunda 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

5B. Valea Coşniţei — valea Diecilor — Pietrele Roşii

Descrierea traseului

Traseul porneşte din punctul de confluenţă a pârâului Runcu cu pârâul Dieciului. După aproximativ 1 km în lungul drumului forestier ajungem la cabana forestieră situată pe stânga văii (vezi tr. 5 a).

Vf. Omu - M. Suhard

Traversăm pârâul Dieciului şi începem urcuşul prin pădure. Pe o distanţă de circa 3 km se realizează o diferenţă de nivel de peste 500 m şi ca urmare se solicită un efort deosebit.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Când panta se îndulceşte intrăm în jnepeniş; în faţă se înalţă vârful Pietrele Roşii despădurit, cu amplă perspectivă. Vârful rămâne puţin la stânga (nord), iar noi ne îndreptăm spre dreapta (est).

În poieniţa de pe culme întâlnim traseul de creastă marcat cu bandă roşie.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Pietrile Roşii 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

6. Dorna Candrenilor — muntele Livada — vârful Ouşoru — Dorna Candrenilor

Descrierea traseului

Din centrul comunei Dorna Candrenilor mergem spre vest până la bariera situată ceva mai sus de confluenţa Negrişoarei (care vine din sud din Munţii Călimani) cu Dorna şi cu Izvoru Alb de pe stânga. De aici urmărim poteca ce iese din sat exact înspre nord, pe culmea ce se profilează pe dreapta (vest) pârâului Izvoru Alb.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Urcuşul devine ceva mai greu, dar apropiindu-ne de pădure este mai lin. Casele sunt din ce în ce mai rare, iar pe culme întâlnim numai odăile folosite de localnici pentru nevoile pastorale. De aici valea Dornei cu satele din lungul ei, cu pâraiele care şerpuiesc dinspre Călimani apar într-un decor fascinant.

Munții Suhard

În circa 15 minute traversăm pădurea umbroasă de molid, după care ieşim într-o poiană largă ce se lasă la poalele a două vârfuri. Dincolo de cele câteva clădiri pastorale (unde din dreapta vine poteca ce urcă pe Picioru Mare), pe sub vârful cel mai apropiat din stânga, urcăm în serpentine largi.

Muntii Suhard - Foto by Sica

Pe măsură ce ne apropiem de vârful Livada (1 463 m) o luăm la dreapta, urmărind poteca, în lungul curbei de nivel, până ajungem într-o mică înşeuare, chiar pe creastă. Spre răsărit se lasă abruptul împădurit, iar spre sud-est se desfăşoară o poiană alungită, care iarna devine un loc minunat pentru schiat.

Poiana are aspectul unui culoar lung de aproape 2 km şi îngust, care coboară din vârful Ouşoru până în vârful Livada. O străbatem urcând culmea prelungă şi, pe alocuri, cu pante abrupte, până ajungem în vârful conic al Ouşorului, unde întâlnim un mic adăpost turistic, într-o avansată stare de degradare.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

Ajunşi, după 2½—3 ore de urcuş, într-unul din vârfurile proeminente ale Suhardului, situat în sud, avem prilejul să facem un minunat tur de orizont. În primul rând, de aici se deschide o vedere de ansamblu asupra Suhardului, privit dinspre sud, iar în al doilea rând asupra munţilor din jur: Obcinele, munţii Giumalău, Rarău, Stânişoara, Bistriţei, Călimani şi Bârgău. Deosebit de atrăgător este peisajul de la confluenţa Dornei cu Bistriţa Aurie, între care se intercalează ca o pană culmea Runcului, la poalele căreia zărim, atât cât ne permite locul, o parte din oraşul Vatra Dornei.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

În timpul iernii acest traseu este recomandat schiorilor, care pot folosi atât poienile de pe Muntele Livada, cât şi poiana prelungă ce se lasă dinspre Ouşoru.

Menţionăm că de aici se poate coborî spre est în mai puţin de o oră, până la traseul de creastă. De aici putem coborî şi pe Picioru Mare, dacă înainte de a ajunge la clădirile pastorale situate în partea de jos a marii poieni de pe Muntele Livada, o luăm pe poteca din stânga.

Munții Suhard

Pentru drumeţii mai curajoşi, nu este lipsit de interes traseul direct spre Dorna Candrenilor, prin poienile ce se lasă pe versantul sud-estic, unde apare cel mai interesant microrelief ruiniform din Suhard şi mai departe prin pădurea deasă, agăţată parcă de abruptul muntelui.

Fără îndoială că această variantă nu este recomandabilă decât pe vreme frumoasă, întrucât nu există nici urmă de potecă, singurul reper fiind Dorna Candrenilor, către care trebuie să ne îndreptăm până la intrarea în pădure, iar dincolo de ea s-ar putea să dai de capătul unei poteci, într-una din micile poieni tentaculare. Oricum, pe timp frumos, cu vizibilitate bună, coborîrea se poate face în această direcţie, având o notă cu totul aparte, am putea spune de inedit.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Dorna Candrenilor

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Vârful Ouşoru

• Muntele Livada 

Obiective culturale şi de artă populară

• Dorna Candrenilor 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

7. Podu Coşnei — valea Bancului — Muntele Livada — vârful Iacob — vârful Runcu — Iacobeni

Descrierea traseului

De la Podu Coşnei urmărim drumul până în cătunul Valea Bancului (5 km). De aici urmărim drumul forestier din lungul văii Ciotina circa 1 km, după care traversăm pârâul şi urmăm firul unei poteci ce o ia la dreapta prin pădure.

După mai puţin de 10 minute ieşim într-o poiană alungită cam 1 km în versantul stâng al văii. Traseul ne conduce prin sudul acesteia, pe la liziera pădurii, având spre nord perspectiva văii Ciotina. Apoi intrăm în pădure, unde poteca face serpentine uşoare cale de peste 2 km, distanţă pe care orizontul ne este limitat.

La altitudinea de aproximativ 1200 m ajungem la vestul întinsei poieni de pe Muntele Livada. Ocolind pe la nord vârful acestui munte străbatem mici porţiuni de pădure întrerupte de prelungiri ale poienii, unde întâlnim poteca ce urcă din dreapta ele la Dorna Candrenilor.

După 1½—2 ore de la plecarea din satul Valea Bancului în înşeuarea dintre Muntele Livada (1463 m) şi vârful Iacob (1372 ni), în poiana din jurul ultimului vârf, întâlnim traseul de creastă. Urmăm spre nord poteca marcată cu bandă roşie şi urcăm pe vârful Iacob. Din acest vârf traseul o ia spre răsărit prin pajişte, la intrarea în pădure întâlnind o potecă ce vine din nordul vârfului Iacob.

Poteca ne duce pe o culme prelungă trecând peste vârful Runcu (1 312 m), apoi pe la obârşia pârâului Runcu şi în Dealul Runcu (1 122 m) ieşim din pădure având în faţă o frumoasă perspectivă asupra văii Bistriţa Aurie. De aici se vede localitatea Iacobeni, spre care coborâm; după circa 1 oră de la plecarea de pe culme ajungem undeva la gura Ciotinei.

Menţionăm că acest traseu transversal este unul din cele mai uşoare din Munţii Suhard.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Poiana Vinului 

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Vârful Iacob 

• Muntele Livada 

• Muntele Runcu 

Obiective culturale şi de artă populară

Centre de artă populară

• Coşna

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

7 A Iacobeni — valea Ciotina — vârful Iacob

Descrierea traseului

Traseul poate fi considerat ca o variantă a traseului 7, sau mai precis un traseu de acces spre culmea principală, care porneşte din valea Bistriţei Aurii.

Din centrul comunei Iacobeni traversăm calea ferată şi apoi podul peste Bistriţa Aurie, îndreptându-ne spre vest, pe valea Ciotina. Urmărim drumul forestier, care însoţeşte valea pe stânga, cale de 3 km, la început de-a lungul lui înşirându-se casele care devin tot mai rare pe măsură ce urci.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

La confluenţa cu Pârâul Clemenţii, se află o cabană forestieră, situată lângă punctul de bifurcaţie al drumului, la 940 m altitudine. Ne continuăm drumul pe valea tot mai îngustă din stânga (Ciotina), urcând din ce în ce mai greu, până la capătul lui (peste 2 km), iar de aici pe o potecă ce intră în pădure.

Munții Suhard - Foto by Sorin Untu

După circa 1 km ieşim la creastă, într-un punct cu frumoase perspective spre vârfurile Ouşoru din sud şi Fărăoane din nord. Ne aflăm în preajma unor clădiri pastorale din jurul vârfului Iacob. De aici ne putem întoarce pe acelaşi traseu (în circa o oră şi jumătate), sau putem coborî direct la Iacobeni pe culmea Runcului (aproximativ o oră).

Munții Suhard

De asemenea, mai există posibilitatea de a ne continua drumul spre Dorna Candrenilor (traseul 6), unde putem ajunge în circa 1 oră. În sfârşit, de la vârful Iacob avem posibilitatea să facem traseul de creastă, fie într-un sens, fie în celalalt (traseul 1).

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

 Puncte pitoreşti de perspectivă

• Vârful Iacob 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

8. Podu Coşnei — valea Coşnei — muntele Făgeţel — vârful Fărăoane — Pârâu Rece — Ciocăneşti

Descrierea traseului

Este vorba de unul dintre cele mai frumoase trasee transversale din Munţii Suhard, din păcate încă nemarcat. De la Podu Coşnei mergem pe valea Coşnei cale de 7 km, trecem de localitatea Valea Bancului şi după ce ajungem la confluenţa cu pârâul Făgeţel, începem urcuşul, de-a lungul unei poteci din ce în ce mai clare, pe culmea abruptă ce se ridică la nord.

Munții Suhard

Trecem mai întâi un gard, apoi o luăm prin stânga unei clădiri, urcând pieptiş până la marginea pădurii. Urcuşul greu continuă prin pădure şi apoi printr-o poiană destul de întinsă, unde întâlnim şi câteva clădiri pastorale. Urcuşul devine mai uşor. purtându-ne prin stânga vârfului Făgeţel (1 255 m).

De aici traseul străbate pădurea de molid, care acoperă culmea relativ prelungă şi ne scoate la golul montan, unde, în faţa noastră, se ridică semeţ, în dreapta, vârful Fărăoane. Chiar la ieşirea în zona păşunii montane poteca se bifurcă, ambele variante ocolind vârful Fărăoane.

Vf. Omu - M. Suhard

Pentru a ne bucura de satisfacţia deplinei împliniri, vom urca spre vârf, urmărind linia de cea mai mare pantă. În circa o oră ajungem la cota maximă (1 715 m) de unde putem admira privelişti de o reală frumuseţe. Dominând net munţii din jur, vârful Fărăoane se înalţă impunător deasupra celorlalţi munţi, etalând-şi silueta străjuită de pantele lui abrupte.

Munții Suhard

Stâncile golaşe, cu aspect ruiniform şi grohotişurile de la bază, dovedesc intensitatea deosebită cu care agenţii externi distrug roca dură a muntelui. Pe abruptul care se lasă spre nord jnepenişurile dau versantului culoarea verde intens. Ele se ridică până sub creasta pe care o admirăm traversând-o, în timp ce orizontul devenit nespus de larg ne dezvăluie o lume carpatică fermecătoare.

Munții Suhard

Sub cupola înaltă a masivului, păşunile înaintează ca nişte peninsule în inima pădurii, în special în lungul culmilor secundare. Suhardul îşi trimite creasta înaltă spre nord, şerpuind parcă pe la obârşia văilor, până sub Omu, dincolo de care crestele Rodnei par încremenite. În partea opusă (sud) culmea principală unduieşte spre Ouşoru, care se profilează ca o uriaşă căciulă pe cerul albastru al Carpaţilor. De jur-împrejur munţi şi iar munţi; văile care se îndepărtează trimit ramuri scurte care desfac muntele în culmi secundare.

Munții Suhard

Coborâm spre est până în traseul de creastă, pe care îl intersectăm îndreptându-ne paşii de-a lungul culmii prin păşunea întinsă. Treptat poteca se lasă la stânga, apropiindu-se de pădure, prin care coboară până în valea Pârâului Sătesc, unde întâlnim drumul forestier pe care îl urmăm până la Ciocănesti.

Ciocanesti, casa traditionala - Foto by Popescu Gabriel

După o jumătate de kilometru ajungem la confluenţa acestuia cu Pârâu Rece (977 m), în lungul căruia mergem încă 3 km pe drumul forestier, traseu marcat cu punct roşu (traseul 3) şi ajungem la Ciocăneşti.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Poiana Vinului 

Defilee

• Bistriţa Aurie 

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Vârful Fărăoane 

• Muntele Făgeţel 

Obiective culturale şi de artă populară

Centre de artă populară

• Ciocănești

• Coşna

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

9. Podu Coşnei — Băncuşoru — Muntele Ştefan — Bâtca Târşului — Botoş — Ciocăneşti

Descrierea traseului

Este un traseu transversal, destul de lung, situat în partea centrală a Suhardului, care face legătura între valea Dornei din sud şi valea Bistriţei Aurii din nord. Până la cabana forestieră Băncuşoru este comun cu traseul 3.

Munții Suhard

De la Podu Coşnei urmăm drumul comunal până la Valea Bancului şi în continuare drumul forestier din lungul văii Coşna până la confluenţa cu Băncuşoru (8 km). Aici o luăm spre nord pe drumul forestier din stânga pârâului Băncuşoru, printr-o zonă împădurită în totalitate. După încă 2.5 km ajungem la cabana forestieră Băncuşoru.

Munții Suhard

De la cabana Băncuşoru (975 m) urcăm pe culmea dintre văile Paltin şi Prislop prin pădure, pe o potecă ce se înscrie pieptiş pe culmea acestui picior do munte. Muntele Ştefan are o culme scurtă, cu două mici poieni, ca două insuliţe pierdute în imensitatea pădurii de molid, ce deschid orizontul în apropiere de vârf (1 341 m).

Vf. Omu - M. Suhard

Poteca traversează aceste poieni trecând pe lângă un vârf, lasă în stânga o stână şi intră din nou în pădure, dincolo de care iese la golul muntelui. În dreapta jos, la liziera pădurii (circa 1 375 m) apare o altă stână. O serie de stânci se înşiruie de-a lungul potecii care ne scoale la creastă.

Ne îndreptăm uşor spre dreapta (nord-est) şi ieşim pe poteca principală marcată cu bandă roşie (traseul 1) ce se lasă la stânga sub Bâtca Târşului (1 548 m) la obârşia pârâului Scoruş.

Biserica Ortodoxa din Ciocanesti - Foto by Popescu Gabriel

Intrăm apoi în pădure, urmărind în continuare hăţaşul din lungul culmii delimitate de valea Scoruşului, în dreapta, şi valea Humorului, în stânga.

După circa 700 m de la intrarea în pădure o potecă coboară spre est, în valea Scoruşului, până la drumul forestier. Noi continuăm traseul pe culmea împădurită pe o pantă relativ uşoară.

Case Ciocanesti - Foto by Gradinaru Constantin

După circa o oră de la vârful Bâtca Târşului ajungem într-o poiană dominată de un mic vârf (1 368 m), de unde se deschide orizontul spre valea Bistriţei Aurii. De aici urmează un coborâş abrupt, prin pădure, până la marginea de sud-est a satului Botoş.

Ajungem la drumul naţional într-un punct unde acesta se apropie simţitor de Bistriţa Aurie, care ne încântă privirile, la o distanţă de 5 km de Ciocăneşti.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Poiana Vinului 

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Muntele Ştefan 

Obiective culturale şi de artă populară

Centre de artă populară

• Ciocănești

• Botoş

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

9 a. Bâtca Târşului — Muntele Târş — Ciocăneşti

Descrierea traseului

Dacă aflându-ne pe creastă dorim să coborâm direct la Ciocăneşti, din vârful Bâtca Târşului o luăm spre est ocolind obârşia pârâului Scoruş şi apoi spre nord-est, pe culmea dintre acesta şi valea Pârâului Rece. După mai bine de 1 km, intrăm în pădurea de molid şi coborâm pieziş prin stânga culmii Târşului, care reprezintă versantul drept al văii Scoruş.

Muntii Suhard - Foto by Sica

După circa 3 km parcurşi prin pădure, orizontul se deschide brusc asupra depresiunii Ciocănesti. Ne aflăm în partea de nord-est a localităţii, la mai puţin de 1 km de drumul naţional şi la circa 2,5 km de centrul localităţii situat la confluenţa cu Pârâu Rece.

Casa Ciocanesti - Foto Tipografia Liadana

Pentru această variantă, din vârful Bâtca Târşului până la Ciocăneşti avem nevoie de aproximativ două ore.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective culturale şi de artă populara

Centre de artă populară

• Ciocănești 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

10. Podu Coşnei — muntele Bancu — vârful Icoana — muntele Şveiţaria — Poiana Humorului — Botoş

Descrierea traseului

De la Podu Coşnei, urcăm cale de 8 km pe drumul din lungul văii Coşna, până la confluenţa acesteia cu pârâul Băncuşoru. De aici începe urcuşul pe spinarea destul de lată a muntelui Bancu.

Munții Suhard

Părăsim drumul forestier şi intrăm în pădure, iar după circa 500 m ieşim într-o poiană cu păşune pe care o traversăm prin partea sa estică. La circa 2 km de la confluenţă intrăm din nou în pădure, pe culmea muntelui Bancu (1 283 m).

După ce lăsăm spre stânga o potecă ce se îndreaptă spre muntele Vîlta Mare (1 316 m), o luăm spre nord urmând linia de creastă. Poteca traversează pădurea cu luminişuri şi după circa 700—800 m de la intersecţie pătrundem în golul alpin.

Vf. Omu - M. Suhard

În faţă se înalţă vârful Icoana (1 593 m) pe care îl ocolim prin dreapta (est). Sub vârf se află Lacul Icoana, care rămâne în stânga noastră; după circa 2— 2½ ore de la plecarea din valea Coşnei întâlnim poteca de creastă marcată cu bandă roşie (traseul 1 b).

Cale de aproape 2 km mergem în comun cu traseul 1 a printre stâncile ce se ivesc adesea lângă potecă. În faţă se ridică întocmai unei bolţi vârful Şveiţaria (1 562 m), de unde avem o privelişte deosebită asupra Masivului Suhard.

Muntii Suhard - Foto by Sica

De la vârf, putem să ne îndreptăm direct spre nord, prin mijlocul păşunii, sau să o luăm spre est; după 500 m să părăsim drumul de creastă ce duce spre Bâtca Târşului şi o luăm la stânga, spre nord, în lungul Muntelui Şuvir.

Trecem pe lângă o stână situată în apropierea unei stânci golaşe, urmând plaiul prelung, prin partea mediană a pajiştei. Depăşim un vârf mai proeminent (1 483 m), apoi înainte de a intra în pădure lăsăm spre dreapta poteca ce duce spre valea Humorului.

Munții Suhard

Coborând uşor pe versantul estic, după 1,5 km prin pădure ajungem într-o plăcută pajişte din jurul vârfului Poiana Humorului (1 434 m) — cu nume foarte sugestiv dacă avem în vedere insula de păşune de aici.

Acest vârf ne oferă o frumoasă privelişte asupra văii Bistriţei Aurii şi, dincolo de ea, asupra Obcinei Mestecănişului. De aici coborâm, urmărind numeroasele serpentine ce ne poartă prin pădure, spre satul Botoş, apropiindu-ne treptat de pârâul Humor. Traversarea Suhardului prin această zonă oferă câteva variante locale.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Poiana Vinului 

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Poiana Humorului

• Vârful Icoana 

• Muntele Şveiţeria

• Muntele Bancu 

Obiective culturale şi de arta populara

Centre de artă populară

• Coşna

• Botoş

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

10 A. Podu Coşnei — valea Coşnei — Vîlta Mare – Vîlta Mică

Descrierea traseului

De la Podu Coşnei până la gura pârâului Vîlta ne suprapunem peste traseul 4 (marcaj triunghi albastru), urmând drumul comunal până la Valea Bancului şi apoi drumul forestier ce însoţeşte apa pe stânga (distanţă 10,5 km; timp de mers: 2½ore).

Munții Suhard

După ce traversăm pârâul Vîlta urcăm pe culmea prelungă şi împădurită care se înalţă spre nord-est. Trecem peste un vârf mai proeminent complet împădurit şi apoi ieşim într-o poiană de unde avem în faţă vârful Vîlta Mare, total despădurit.

Munții Suhard

Poteca urcă pe mijlocul culmii până în vârf (1316 m), de unde se îndreaptă spre nord-est. Străbatem poiana timp de circa 10—20 de minute şi apoi intrăm în pădure.

Ieşim la golul de munte din Vîlta Mică, unde întâlnim poteca ce vine din dreapta, dinspre muntele Bancu. Din valea Coşnei până în vârful Vîlta Mică urcăm în circa 1½ oră.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Poiana Vinului 

• Poiana Coşnei 

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Vârful Vîlta Mare 

• Vârful Vîlta Mira 

Obiective culturale şi de arta populara

Centre de artă populară

• Coşna

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

10 B. Muntele Şuvir — pârâul Humor — Botoş

Descrierea traseului

Din poiana de culme de pe munte Şuvir o luăm la dreapta (sud-est) prin pădure, pe versantul destul de abrupt dinspre pârâul Humor. După circa 1,5 km poteca ajunge la drumul forestier de pe Valea Caprii.

Munții Suhard

Mai jos cu 500 m, la confluenţa acesteia cu pârâul Văcăria, întâlnim o cabană forestieră situată la 1 010 m altitudine. Continuăm traseul pe drumul forestier care însoţeşte pârâul Humor cale de circa 4 km până în localitatea Botoş, unde ajungem după 1½ oră de la plecarea de pe muntele Şuvir.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Muntele Şuvir 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

10 c. Cabana Băncuşoru — Valea Paltinului — Vârful Icoana

Descrierea traseului

De la cabana Băncuşoru urcăm pe valea din stânga (vest) în lungul drumului forestier ce însoţeşte pârâul Paltin.

La circa 300 m mai sus de confluenţa Paltinului cu pârâul Silvestru părăsim drumul forestier şi urcăm spre stânga (vest), pe o potecă ce intră în pădure.

Munții Suhard

La început panta este mai mare până când ajungem pe culme lângă un vârf mai proeminent (1 132 m).

De aici poteca urcă continuu prin pădure; după circa 2 km de la drumul forestier ieşim într-o poiană pe care o traversăm prin partea din stânga, apoi intrăm din nou în pădure şi după aproximativ două ore de la plecare ajungem sub vârful Icoana, în locul unde întâlnim poteca ce urcă de la muntele Vîlta Mică.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Vârful Icoana 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

11. Podu Coşnei — valea Bancului — Muntele Tarniţa — Plaiu Suhardului — vârful Suhărzel — Iacobeni

Descrierea traseului

De la Podu Coşnei mergem până în satul Valea Bancului, iar de aici 400—500 m pe valea Ciotinei, în lungul drumului forestier ce însoţeşte pârâul. Spre stânga, de la ultimele case se face poteca ce urcă pe versantul din nord. Mergem întâi prin luminiş, apoi după circa 500 m de la drumul forestier intrăm în pădure urmând culmea.

Munții Suhard

La un moment dat brâul de pădure se îngustează; trecem pe lângă două poieni, la marginea celei din dreapta aflându-se un sălaş. În continuare, poteca urcă uşor prin pădure, în ocolişuri largi şi după circa două ore ne scoate în poiana de sub vârful Tarniţa (1 542 m).

Mergem spre dreapta; după 200 m apare un sălaş şi imediat ajungem la traseul de creastă (traseul 1 a) marcat cu bandă roşie. Din vârf avem o frumoasă perspectivă atât spre Depresiunea Dornelor, drenată de râul Dorna şi afluenţii săi, cât şi spre valea Bistriţei Aurii.

Vf. Omu - M. Suhard

În continuare, spre nord urmărim traseul de creastă prin păduiv, ieşim într-o poiană lângă un lac şi urcăm până lângă vârful Fărăoane, de unde o luăm la dreapta, pe prima potecă.

Poteca coboară uşor prin poiană, apoi aproape exclusiv prin pădure, peste Plaiu Suhardului urmărind culmea. Mergem prin dreapta vârfului Suhărzel (1 403 m) şi o luăm la stânga, urmărind linia de creastă.

Munții Suhard

Din vârf coborîşul se accentuează, la un moment dat apărând mai multe poteci, ce se desfac întocmai unui mic evantai. Oricare dintre ele ne va purta spre localitatea Iacobeni, având posibilitatea să ajungem în centru său undeva în jumătatea ei nordică.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Izvoare minerale

• Poiana Vinului

Defilee

• Bistriţa Aurie 

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Plaiu Suhardului

• Vârful Suhărzel 

• Muntele Tarniţa 

Centre de artă populară

• Coşna

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

11 A. Valea Bancului — valea Făgeţelului — Muntele Tarniţa

Descrierea traseului

Traseul porneşte din satul Valea Bancului, pe drumul ce urcă şi însoţeşte râul Coşna. După circa 2 km din sat, la gura pârâului Făgeţel, o luăm la dreapta pe drumul forestier din lungul pârâului, până la prima confluenţă, unde se aflu o cabană forestieră (969 m).

Munții Suhard

În timp ce drumul continuă pe vale, în stânga, noi urcăm pe poteca ce suie destul de abrupt pe panta ce apare în unghiul de confluenţă. Urcuşul greu ne scoate în poiana de la vest de vârful Tarniţa.

Munții Suhard

Traversăm poiana prin nord până întâlnim traseul de creastă (traseul 1) marcat cu bandă roşie. În dreapta se înalţă Muntele Tarniţa (1 542 m) unde intrăm în traseul 11.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Muntele Tarniţa

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

12. Valea Mare — pârâul Măria Mare — creastă — valea Rusaia — valea Bistriţei Aurii — Cârlibaba

Descrierea traseului

Traseul porneşte din Valea Mare, sat situat pe Someşul Mare la circa 2,5 km amonte de comuna Şanţ de care aparţine. Urcăm pe valea Someşului Mare de-a lungul drumului naţional 17D până la întâlnirea cu pârâul Măria care vine din stânga, apoi pe valea acestuia, şi, în continuare, pe valea Măria Mare, pe un drum forestier, cale de 8 km.

Munții Suhard

Drumul ne poartă pe o vale cu mici luminişuri, cu porţiuni mai dificile ce alternează cu altele mai uşoare. La 3,5 km de la confluenţa cu Someşul Mare ajungem la unirea pâraielor Măria Mare cu Măria Mică. Continuăm drumul pe valea Măria Mare, prin pădure, încă 2 km de la confluenţa respectivă, traversăm apa şi începem un urcuş abrupt pe culmea ce coboară din creasta principală spre sud-vest.

Munții Suhard

Când ajungem pe culme panta se îndulceşte, poteca urmând creasta principală. La liziera pădurii, pe care mergem câteva sute de metri, trecem pe lângă o stâncă şi apoi ne îndreptăm spre nord-est unde întâlnim traseul de creastă marcat cu bandă roşie. În stânga avem obârşia pârâului Zmeu care coboară spre Someşul Mare, iar în dreapta Pârâu Ursului spre a cărei obârşie ne îndreptăm. Poteca se lasă în stânga Pârâului Ursului mai bine de 2 km până la drumul forestier.

Muntii Suhard - Foto by Sica

Ne continuăm traseul până la cabana forestieră de la confluenţa cu Pârâu Jneapănului şi mai departe pe valea Rusaia. Străbătând o adevărată împărăţie a codrilor de molid după 7—8 km de-a lungul pârâului Husaia ajungem în apropierea caselor Rotunda de pe Bistriţa Aurie, în drumul naţional 18.

Muntii Suhard - Foto by Sica

De aici până la Cârlibaba, cale de 8—9 km străbatem șoseaua, la început de-a lungul unui defileu sălbatic şi apoi prin depresiunea unde se află cea mai de sus aşezare din lungul Bistriţei.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Obiective naturale de atracţie turistică

Defilee

• Bistriţa Aurie

Obiective culturale şi de arta populara

Monumente

• Obeliscul lui Bogdan Cârlibaba 

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

13. Valea Diaca — valea Armandu — Muntele Şuvir — Şveiţaria

Descrierea traseului

Fiind un traseu de acces, face legătura între traseul transversal 4 şi traseul de culme 1A. Porneşte din valea Diaca, de la confluenţa acesteia cu pârâul Armandu, urmărind drumul forestier cale de 1 km. Drumul forestier continuă pe vale încă 1 km.

Cai in Suhard - Foto by Bálint Őrsi

Noi o luăm la stânga în urcuş pieptiş prin pădure, până la linia de culme, apoi de-a lungul ei. După circa 2 km ajungem la golul ele munte în apropierea unei stâne.

Aici poteca o ia la stânga de-a lungul lizierii pădurii. Noi însă mergem înainte spre sud-est şi dupâ 150—200 m întâlnim poteca din lungul culmii Şuvir, ce coboară în valea Bistriţei Aurii la Botoş.

Munții Suhard

O luam la dreapta (sud), depăşim nişte stâne izolate şi după 2 km ajungem în apropierea vârfului Şveiţaria, în traseul de creastă 1 a marcat cu bandă roşie.

De aici în circa 10 minute putem urca pe Vf. Şveiţaria (1 562 m) de unde se deschid privelişti încântătoare spre vârful Omu, spre Vf. Fărăoane, cât şi spre Obcina Mestecănişului din stânga Bistriţei Aurii.

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Puncte pitoreşti de perspectivă

• Muntele Şuvir

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

14. Valea Diaca — Muntele Şveiţaria

Descrierea traseului

Un alt traseu de acces în Munţii Suhard, cu pornire din acelaşi punct cu traseul 13, pleacă din valea Diaca şi se îndreaptă spre culmea dintre valea Diacei şi Armandu.

Urcuşul, prin pădure, este mai greu în prima parte până ce se înscrie pe culmea ce se înalţă spre sud-est.

Munții Suhard

Poteca se apropie de firul văii, unde intră într-o poiană lungă de circa 1,5 km pe care o străbatem marginal.

Pătrundem din nou în pădure pe o pantă din ce în ce mai accentuată.

Munții Suhard

Ocolim prin dreapta (sud) un vârf împădurit în cea mai mare parte a lui, după care ieşim la golul de munte şi ne îndreptăm spre est, trecând pe lângă nişte izvoare şi o stână. În faţă se înalţă vârful Şveiţaria, înainte de care întâlnim marcajul de creastă bandă roşie (vezi traseul 1 a).

Argesel I.P. – Suhard – Ghid turistic

Puncte pitoreşti de perspectivă 

• Muntele Şveiţeria

Alte trasee turistice în Munții Suhard

• Traseul 1: Vatra Dornei - Cabana Pastorală Recele - Munții Suhard
• Traseul 1A Cabana pastorală Recele - Casele Rotunda
• Traseul 2 Dorna Candrenilor - Iacobeni
• Traseul 3 Ciocăneşti - Podu Coşnei
• Traseul 4 Valea Bistriţei Aurii - Podu Coşnei
• Traseul 4 A Cabana forestieră Diaca - Obcina Diecilor
• Traseul 4 B Muntele Rotunda - valea Coşniţei
• Traseul 5 Podu Coşnei - Cârlibaba
• Traseul 5A Valea Coşniţei — Muntele Rotunda
• Traseul 5B Valea Coşniţei - Pietrele Roşii
• Traseul 6 Dorna Candrenilor - Vf Oușorul - Dorna Candrenilor
• Traseul 7 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 7A Iacobeni - vârful Iacob
• Traseul 8 Podu Coşnei - Ciocăneşti
• Traseul 9 Podu Coşnei - Muntele Ştefan - Ciocăneşti
• Traseul 9 A Bâtca Târşului - Ciocăneşti
• Traseul 10 Podu Coşnei - Botoş
• Traseul 10 A Podu Coşnei - Vîlta Mare - Vîlta Mică
• Traseul 10 B Muntele Şuvir - Botoş
• Traseul 10 C Cabana Băncuşoru - Vârful Icoana
• Traseul 11 Podu Coşnei - Iacobeni
• Traseul 11A Valea Bancului - Muntele Tarniţa
• Traseul 12 Valea Mare - Cârlibaba
• Traseul 13 Valea Diaca - Şveiţaria
• Traseul 14 Valea Diaca - Muntele Şveiţaria

Clipele triasice sunt formaţiuni geologice foarte vechi şi importante prin diferite specii de peşti, scoici sau amoniţi de origine marină încrustaţi în stâncile rămase ca martori ai unor frământări tectonice de acum sute de milioane de ani” şi ai vieţii deosebit de bogate din oceanele calde de altădată.

Pentru a ajunge la monumentul naturii cunoscut sub denumirea de clipa triasică ele pe Pârâul Cailor, ne vom deplasa din comuna Fundu Moldovei pe Pârâul Cailor, aflat pe stânga pârâului Moldova, pe un drum de exploatare ce duce spre nişte cariere de piatră, după care, pe o cărare şerpuind prin fâneţe, vom ajunge la un bloc nu prea mare de calcare roşii care fac obiectul descrierii noastre.

Versantul drept al Paraului Cailor

Cercetarea este interesantă şi pentru faptul că, datorită unei structuri foarte complexe a zonei, geologii au dat interpretări diferite şi au emis ipoteze variate asupra acestor calcare roşii. Pentru a ne convinge, vom da în deplasarea noastră de şisturi cristaline, peste care se dispun conglomerate cuarţitice, apoi dolomite, după care urmează japsuri, toate acoperite de diverse formaţiuni cretacice.

Caracterul masiv al dolomitelor

Calcarele roşii de aici au fost descoperite de geologul austriac K. Paul (1874) şi redescoperite doi ani mai tîrziu de alt geolog austriac, B. Walter. Aceştia au extras multe fosile, pe care le-a determinat, În anul 1879, renumitul paleontolog E. Moisisovice, trecute în parte în monografia sa asupra cefalopodelor triasice, din zona mediteraneană (1882), devenind astfel un important loc de referinţă pentru fauna din triasic, după cum rezultă şi din lucrările ulterioare ale cercetătorilor Athaber (1906) şi Kittel (1912). Este interesant de semnalat că cercetătorii de mai tîrziu nu au mai regăsit aceste calcare până destul de recent, când Ion Turculeţ (Iaşi) le-a redescoperit şi a descris şi alte noi forme de fosile necunoscute.

Versantul nord-estic al Dealului Cailor

Fauna paleontologică descoperită până recent (1979), enumeră 26 de forme animale, din care 15 de amoniţi şi 11 bivalve, majoritatea fiind caracteristice triasicului mediu (etajul Ladmian) cu speciile de Protrachyceras, Arpadites, Celtites şi, dintre bivalve, Daonella. Există câteva forme caracteristice Carnianului inferior (speciile de Joanites), precum şi cele comune ambelor etaje geologice (Megaphillites, Daonella, Halobia şi Monophyllites), ceea ce, după cercetătorul I. Turculeţ (1972), precizează mai bine vârsta Ladinian-Carnianului inferior al calcarelor.

T.G.Seghedin – Rezervații Naturale din Bucovina

Echipa Turism Center vă urează

vouă și familiilor dumneavoastră

un sezon de vacanță minunat

și un An Nou prosper și sigur!

LA MULȚI ANI 2012!

Vă așteptăm cu drag și în 2012 în Frumoasa Bucovină!

_____________________________________________________________

Obcinele Bucovinei sunt situate în nord-estul Carpaţilor Orientali româneşti şi reprezintă, prin specificul geografiei lor, o subunitate distinctă a acestora. Deşi unele trăsături de asemănare le întâlnim şi mai spre nord sau mai spre sud, considerăm că cea mai clară expresie a peisajului lor se realizează între valea Sucevei şi valea Moldovei.

Obcinile Mestecăniș - Gospodărie - Foto by Giorgel

Valea Sucevei constituie limita lor nordică, începând de la izvoare şi până la ieşirea din munte, la Vicovu de Sus, pe o lungime de 65 km. Limita sudică porneşte din valea Bistriţei, la Iacobeni, şi se continuă pe valea Mestecănişului (afluent al Bistriţei), Pasul Mestecăniş (1096 m), valea Putnei (afluent al Moldovei, care separă Obcina Mestecănişului de Giumalău) şi valea Moldovei de la Pojorâta până la Păltinoasa, care separă Obcina Feredeului şi Obcina Mare de Rarău şi Munţii Stânişoarei.

Peisaj bucolic - Foto by Marcel Giosan

Cea mai clară limită în peisaj este cea estică, prin care Obcinele se pun direct în contact cu Podişul Sucevei, pe linia localităţilor Vicovu de Sus – Marginea – Solca – Cacica – Păltinoasa. În schimb, limita vestică a suscitat opinii divergente, generate de construcţia geologică diferită a Obcinei Mestecănişului (şisturi cristaline) faţă de Obcina Feredeului şi Obcina Mare, înscrise pe formaţiunile sedimentare ale flişului.

Bucovina Iarna - Foto by Giorgel

Analizând argumentele pro şi contra, N. Barbu (1976) ajunge la concluzia că Obcina Mestecănişului se încadrează întru-totul fizionomiei generale de peisaj a Obcinelor Bucovinei şi, în consecinţă, limita vestică este dată de valea Bistriţei Aurii, între Iacobeni şi Cârlibaba, de unde ea se continuă pe valea Cârlibabei şi Pasul Cârlibabei, prin care se face legătura cu bazinul Sucevei (la localitatea Izvoarele Sucevei).

Paltinu - Foto by Giorgel

Între aceste limite, Obcinele Bucovinei cuprind un teritoriu de cca 2200 km2, situat între 47035’25” (Pasul Mestecăniş) şi 47053’30” (satul Ulma) latitudine nordică, şi între 25007’40” (satul Cârlibaba) şi 25057’25” (satul Păltinoasa) longitudine estică. Administrativ, întreaga arie a Obcinelor Bucovinei se cuprinde în judeţul Suceava.

N. Barbu, L. Ionesi – Obcinele Bucovinei [1986]

Trasee turistice în Obcina Bucovinei

• Traseul 1 - Pasul Mestecăniș - Izvoarele Sucevei - Obcina Mestecănișului
• Traseul 2 Buhăiescu (valea Cârlibabei) - Pasul Izvor (1110 m) - Obcina Mestecănişului
• Traseul 3 Satul Iedu de Sus - sat Moldova - Suliţa - Obcina Mestecănişului
• Traseul 4 Sat Cârlibaba - sat Benia - Obcina Mestecănişului
• Traseul 5 Sat Cârlibaba - sat Breaza - Obcina Mestecănişului
• Traseul 6 Sat Valea Stânei - sat Botuş - Obcina Mestecănişului
• Traseul 7 Sat Botoş - şaua Botoş (1175 m) - Sat Botoş - Obcina Mestecănişului
• Traseul 8 Sat Ciocăneşti - sat Colacul - Obcina Mestecănişului

• Traseul 9 Sat Prisaca Dornei - sat Brodina de Sus - Obcina Feredeului
• Traseul 10 Sat Argel - sat Brodina de Jos - Obcina Feredeului
• Traseul 11 Sat Moldova-Suliţa - sat Argel - Obcina Feredeului
• Traseul 12 Sat Breaza - sat Moldoviţa - Obcina Feredeului
• Traseul 13 Sat Colacu - sat Vatra Moldoviţei - Obcina Feredeului
• Traseul 14 Sat Botuş - sat Fundu Sadovei - Obcina Feredeului
• Traseul 15 Sat Pojorâta - sat Vatra Moldoviţei - Obcina Feredeului
• Traseul 16 C-lung Moldovenesc - sat Vatra Moldoviţei - Obcina Feredeului
• Traseul 17 C-lung Moldovenesc - Dealul Soci - sat Frumosu - Obcina Feredeului
• Traseul 18 C-lung Moldovenesc - Cabana Deia - sat Frumosu - Obcina Feredeului

• Traseul 19 - Gura Humorului - Putna - Obcina Mare
• Traseul 20 Gura Humorului - Suceviţa - Obcina Mare
• Traseul 21 Solca - sat Suceviţa - Obcina Mare
• Traseul 22 Sat Suceviţa - sat Putna - Obcina Mare
• Traseul 23 sat Putna - sat Straja - Obcina Mare
• Traseul 24 sat Moldoviţa - sat Brodina - Obcina Mare
• Traseul 25 Sat Argel - sat Putna - Obcina Mare
• Traseul 26 Sat Moldoviţa - sat Putna - Obcina Mare
• Traseul 27 Sat Vatra Moldoviţei - sat Suceviţa - Obcina Mare
• Traseul 28 Gura Dragoşei - sat Suceviţa - Obcina Mare
• Traseul 29 Sat Frumosu - Solca
• Traseul 30 Gura Humorului - Vf. Piciorul Înalt - Gura Humorului - Obcina Mare

Prin poziţia lor, spre extremitatea nord-estică a provinciei central-europene, Obcinele Bucovinei se includ în aria climatului temperat moderat continental, care suportă însă vădite influenţe ale climatului boreal din nord şi unele manifestări ale climatului mai accentuat continental din est.

Toamna - Foto by Dan Octavian Botez

De altfel, caracterul boreal devine tot mai evident cu cât înaintăm spre NNV şi în altitudine, rezultând o interferenţă între zonalitatea climatică orizontală şi cea verticală. Limita dintre etajul temperat montan şi cel boreal montan, care în sud-estul Obcinelor se situează la 900-1000 m, coboară treptat spre N şi V până la fundul văilor (700-800 m).

Bucovina Iarna - Foto by Giorgel

Se conturează astfel două sectoare climatice: unul sud-estic de predominare a climatului temperat montan, cu medii anuale mai ridicate ale temperaturii (5-70C), amplitudinilor termice ( 220), evapotranspiraţiei (în jur de 660 mm), şi mai scăzute ale precipitaţiilor (600-800 mm); altul nord-vestic, de predominare a climatului boreal montan, mai răcoros (30-50C) şi mai umed (800-1000 mm), cu medii anuale mai scăzute ale amplitudinii termice ( 200) şi evapo-transpiraţiei (500 mm). Dată fiind tranziţia lentă între elementele celor două tipuri de climat, acestea din urmă se întrepătrund, atât în sens orizontal, cât şi vertical.

Toamna - Foto by Dan Octavian Botez

Astfel, climatul temperat montan din SE prezintă intrânduri accentuate spre V şi NV, în lungul culoarelor Moldovei, Moldoviţei şi Humorului (mai puţin pe valea Sucevei), în timp ce climatul boreal montan din NV se prelungeşte spre SE în lungul culmilor.

Obcinele Bucovinei se bucură deci de un climat specific regiunilor montane joase şi mijlocii, lipsit de temperaturile prelungit scăzute, vânturile şi umezeala vârfurilor înalte, ca şi de căldurile excesive ale regiunilor extracarpatice.

Iarna la ea acasa - Foto by Stelian Bodnari

Temperaturile medii ale lunilor celor mai calde (iulie-august) sunt în jur de 150C (cu variaţii între 170 pe văile din SE şi 120-130 pe culmile mai înalte din NV), iar a celor mai reci (decembrie-februarie) în jur de -50 (cu variaţii spaţiale între -40 şi -60). Aşadar, anotimpurile extreme sunt termic moderate – verile fiind plăcut răcoroase, iar iernile uşor suportabile. Tot moderate sunt şi precipitaţiile anuale, în jur de 800 mm (cu variaţii între 600 mm pe văile din SE şi 1000 mm pe înăl-ţimile mai mari din NV). Nebulozitatea, relativ ridicată iarna şi primăvara, scade în timpul verii şi toamnei, îndeosebi în lunile august-septembrie-octombrie, când predomină timpul senin şi o pronunţată acalmie atmosferică.

Toamna in Bucovina - Foto by Dan Octavian Botez

Primenirea aerului se face cu o intensitate ponderată (1-4 m/s în medie), în principal de către masele de aer de origine maritimă din NV (V şi N). Direcţia lor de mişcare în atmosfera liberă este coincidentă eu direcţia obcinelor şi a principalelor văi, ceea ce explică predominanţa vânturilor dinspre NV, care, pe plan local, îşi pot modifica direcţia în funcţie de configuraţia reliefului. Vânturile din sectorul estic (SE, E, NE) au o frecvenţă şi durată reduse.

Cu un rol climatic deosebit de favorabil sunt brizele de munte: cele de dimineaţă ridică ceţurile de pe fundul văilor şi le dispersează în atmosfera înaltă, iar cele de seară, cu caracter descendent, îngrămădesc pe văi aerosoli şi ioni grei negativi – de mare importanţă în tratarea afecţiunilor nevrotice, în calmarea sistemului nervos.

Bucovina Iarna - Foto by Giorgel

O situaţie climatică mai deosebită ne-o oferă depresiunile din spaţiul Obcinelor (Humor, Moldoviţa, Câmpulung etc.), care, fiind bine adăpostite de culmile din jur, se caracterizează prin frecvente stări de calm atmosferic, ce totalizează 35-400/o din timpul anului.

Acest calm, în lipsa unor surse importante de impurificare a aerului, nu are efecte negative asupra stării de sănătate a populaţiei. În timpul sezonului cald, el dă chiar o senzaţie plăcută organismului, favorizează activitatea productivă sau turistică, asigură maturizarea culturilor, pajiştilor şi pomilor fructiferi.

Iarna in Bucovina - Foto by Marcel Giosan

În sezonul rece însă, mai ales în condiţii de cer senin, el favorizează coborârea, acumularea şi staţionarea aerului rece pe fundul depresiunilor, determinând acele “inversiuni”, cu temperaturi foarte scăzute, mai scăzute decât pe culmile muntoase din împrejurimi. Totuşi, chiar în aceste perioade (care nu sunt de lungă durată), temperatura nu coboară la valori care să afecteze suportabilul pentru om, plante şi animale sau care să stânjenească activitatea turistică.

Toamna - Foto by Dan Octavian Botez

Dintre componentele climatice, zăpada şi aerul favorizează în cel mai înalt grad activitatea turistică. Pătura groasă de nea (în medie peste 50 cm), care îmbracă pantele molcome ale Obcinelor din noiembrie până în aprilie, poate fi intens valorificată pentru diverse sporturi de iarnă, iar peisajul feeric creat de ea îndeamnă, pe tineri şi vârstnici, la plimbări reconfortante pe drumuri de sănii sau pe sub coroanele monumentale ale arborilor împovăraţi de hlamida albă.

Iarna în Sucevița - Foto by Dan Octavian Botez

Dar aerul, aerul tare de munte, ozonat şi tonifiant, de o rară puritate şi transparenţă, încărcat doar cu mireasma răşinilor şi taninurilor, cu parfumul îmbătător al covorului floral, este poate cea mai de seamă tentaţie şi binefacere. Aeroterapia Obcinelor este deosebit de eficientă în oxigenarea şi reconfortarea întregului organism, în calmarea şi fortificarea sistemului nervos, în afecţiunile endocrine şi respiratorii. Cu amenajări în acest scop sunt staţiunile climaterice Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi Solca, dar orice aşezare şi orice punct din Obcinele Bucovinei pot fi folosite pentru necesităţi aeroterapeutice.

Toamna in Bucovina - Foto by Dan Octavian Botez

Aşadar, Obcinele Bucovinei pot fi vizitate în orice anotimp, fiecare din ele oferind turistului, venit la odihnă sau amator de drumeţie, o gamă variată de stări ale vremii, care de care mai plăcute şi mai pline de satisfacţii. Intervalul august-octombrie rămâne însă cel mai atrăgător prin calmul sau imperturbabil, seninul de azur al cerului, transparenţa şi blândeţea aerului.

N. Barbu, L. Ionesi – Obcinele Bucovinei [1986]

Covorul vegetal are o semnificaţie definitorie pentru conturarea personalităţii peisajului Obcinelor Bucovinei. Termenul de ,,obcine” implică nu numai culmi muntoase prelungi, ci şi masiv împădurite, iar cel de ,,bucovină” indică o regiune cu păduri de fag sau cu fag (buk-fag), de unde şi numeroasele fitonime întâlnite aici: bucov, bucova, bucovăţ, bucovineşti, fag, făget, făgeţel, multe din ele devenite nume proprii. Falnicii codri de conifere şi fag, cu enclavele lor de pajişti, reliefează acel magnific decor al verdelui nuanţat pastelat, care, oglindit pe fundalul cerului de azur, creează acea ambianţă cromatică armonioasă, calmă, odihnitoare.

Drepanocladus vernicosus

Pădurile (inclusiv rariştile şi poienile care le aparţin) ocupă aproximativ 75% din suprafaţă, procent prin care Obcinele Bucovinei se înscriu între regiunile cu cele mai întinse domenii forestiere ale ţării. La compoziţia pădurilor de aici, molidul participă cu aproape 70%, fagul şi bradul cu peste 25%, iar celelalte esenţe cu doar 5%. Aceste procente se modifică însă în funcţie de zona (etajul) la care ne referim.

Alune - Foto by Stelian Bodnari

Astfel, zona (etajul) fagulul apare pe faţada estică a Obcinei Mari, unde domină fagul (Fagus silvatica) şi bradul (Abies alba), în arborete de amestec (făgeto-brădete, brădeto-făgete) şi mai rar pure, urmată de molid (Picea abies) care, pe alocuri (mai ales pe expoziţiile nordice şi nord-vestice), poate ajunge codominant sau chiar dominant. Prezenţa relativ bogată a molidului constituie o trăsătură specifică a pădurilor de aici, de unde şi supoziţia că nu ne aflăm într-o zonă tipică de fag, ci în una de tranziţie (fag-conifere), pe fond de fag.

Bondar strangand polen - Foto by Stelian Bodnari

Cu distribute sporadică participă mesteacănul (Betula verrucosa), plopul (Populus tremula), paltinul (Acer pseudoplatanus), scoruşul (Sorbus aucuparia), ulmul (Ulmus montana), frasinul (Fraxinus excelsior), teiul pucios (Tilia cordata) ş.a., iar pe văile largi de la contactul cu Podişul Sucevei apare şi gorunul (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), teiul alb (Tilia tomentosa), arţarul (Acer platanoides) etc.

Creasta cocosului - Foto by Stelian Bodnari

Zona (etajul) de amestec molid-brad-fag, pe fond de molid, corespunde părţii centrale a Obcinelor (versantul vestic al Obcinei Mari, Depresiunea Moldoviţei, versantul estic al Obcinei Feredeului şi Obcinele Brodinei). Cele trei esenţe de bază formează frecvent arborete mixte, mai rar arborete aproape pure, ale uneia sau alteia dintre ele. Dintre esenţele auxiliare doar mesteacănul, plopul, paltinul şi scoruşul au o participare mai consistentă.

Afine - Foto by Stelian Bodnari

Zona (etajul) molidului are o largă dezvoltare în partea vestică a Obcinelor, respectiv pe culmea şi versantul vestic al Obcinei Feredeului, în Culoarul depresionar Moldova-Sadova şi în toată aria Obcinei Mestecănişului. Molidişurile de aici sunt pe drept apreciate ca cele mai pure, mai masive şi mai falnice din ţară. Participarea izolată a altor specii de arbori nu afectează nicăieri autoritatea molidului (Picea abies).

Fragi - Foto by Stelian Bodnari

Astfel, fagul şi bradul se insinuează ceva mai frecvent în partea sudică a zonei (Câmpulung, Pojorâta, Obcina Arseneasa); pinul (Pinus silvestris) apare izolat sau în grupuri mici în locurile cele mai neospitaliere, ca pe calcarele şi dolomitele de la ştirbu, Găina, Dârmoxa, Botuş, Dl. Cailor, Valea Putnei etc.), pe ivirile de serpentine din Dl. Răchitaşu, pe gresiile şi microconglomeratele de Muncel, în tinovul de la Lucina etc.; mesteacănul, uneori asociat cu plopul şi salcia căprească (Salix capraea), se găseşte frecvent în rarişti naturale sau parcele de molid exploatate; paltinul, scoruşul, arinul verde (Alnus viridis) au apariţii sporadice, iar lariţa sau zada (Larix decidua) apare numai plantată în câteva puncte.

Padure de molizi si de brazi - Foto by Stelian Bodnari

Făcând abstracţie de unele situaţii locale (impuse de expoziţii diferite, inversiuni climatice, exploatări dirijate), se constată că limita superioară a fagului şi bradului, care pe flancul estic al Obcinei Mari se găseşte la 800-1000 m, coboară constant spre vest, încât, la vest de creasta Feredeului, ele rămân cu totul sporadice în masa generalizată a molidişurilor. În acelaşi timp, limita inferioară a molidului, care în Obcina Mestecănişului şi vestul Feredeului se găseşte pe fundul văilor, spre est vrea treptat până la partea superioară a Obcinei Mari. Este un exemplu de interferenţă a zonalităţii orizontale cu cea verticală, de unde şi echivalenţa termenilor zonă-etaj.

Parau de munte - Foto by Stelian Bodnari

Pădurea Obcinelor constituie o sursă imensă de masă lemnoasă (700-1000 m/ha) pentru industriile de profil, construcţii, combustibil etc., oferind în acelaşi timp şi cantităţi importante de fructe, ciuperci, substanţe colorante, tananţi, răşinoase. De asemenea, Obcinele Bucovinei au constituit una din cele mai importante arii de răspândire a molidului de rezonanţă, mult apreciat pentru confecţionarea instrumentelor muzicale.

Asplenium adulterinum – feriguţă

În prezent el se mai găseşte în puţine exemplare în molidişurile bătrâne de pe raza ocoalelor Moldoviţa, Falcău, Putna, Breaza şi Cârlibaba. Protecţia şi regenerarea lui stau în atenţia organelor silvice locale şi centrale.

Pajiştile, deşi totalizează doar 22% din suprafaţă, au avut şi au un rol deosebit de important în economia regiunii. Ele sunt aproape în întregime secundare, obţinute prin defrişări în masa compactă a pădurii din trecut.

Zmeura - Foto by Stelian Bodnari

Suprafeţele cele mai extinse (indeosebi fâneţe) le întâlnim în lungul culoarelor depresionare (Moldova-Sadova, Moldoviţa, Humor). Pajiştile de versant şi de culme (îndeosebi păşuni) sunt net subordonate pădurilor, cu excepţia părţii centrale şi nordice a Obcinei Mestecănişului (Poiana Mănăilă-Lucina), unde au o largă extensiune.

Roua - Foto by Stelian Bodnari

Asociaţiile dominante din alcătuirea acestor pajişti sunt cele de păiuşcă sau iarba vântului (Agrostis tennis), mai caracteristice zonei fagului, şi de păiuş roşu (Festuca rubra), mai adaptate zonei molidului. Adeseori – cu deosebire în zona de interferenţă – ele îşi dispută terenul sau se combină în diverse proporţii. În compoziţia lor mai participă păiuşul (Festuca pratensis), firuţa (Poa pratensis), pirul crestat (Cynosurufr cristatus), golomăţul (Dactylis glomerata), zâzania (Lolium perenne), păiuşul de pădure (Deschampsia caespitosa), timoftica (Phleum pratense), coada vulpii (Alopecurus pratensis), tremurătoarea (Briza media) s.a., care pot forma chiar asociaţii locale, inclusiv ţepoşica (Nardus stricta) de pe locurile intens păşunate, care compromite valoarea furajeră a pajiştilor. Pe fondul acestor graminee se dezvoltă şi numeroase plante cu flori, viu colorate şi plăcut mirositoare.

Pantinele - Foto by Stelian Bodnari

Pajiştile de aici constitute principala sursă pentru dezvoltarea sectorului zootehnic. Ele oferă o importantă cantitate de masă verde (8000-15000 kg/ha) de o ridicată valoare furajeră, datorită procentului mare de graminee (bogate în polizaharide) şi leguminoase (bogate în proteine). Local, ele sunt depreciate prin buruieni, muşuroaie, păşunat neraţional etc., ceea ce implică măsuri de îngrijire, exploatare corectă, ameliorare biologică şi pedologică.

Dicranum virides

Pădurile şi mai ales pajiştile oferă un bogat sortiment de plante medicinale (peste 100 specii), melifere, industriale etc., care pot face obiectul unei mai intense valorificări.

În afară de importanţa economică, unele plante, asociaţii şi biotipuri din Obcinele Bucovinei prezintă şi un interes stiinţific deosebit.

Buxbaumia viridis

De remarcat în acest sens unele plante rare: tisa (Taxus baccata), floarea de colţ (Leontopodium alpinum), papucelul doamnei (Cypripedium calceolus), vulturica (Hieracium pojorâtense), mesteacănul pitic (Betula nana), strugurele ursului (Arctostapyllos uvaursi) ş.a., numeroase elemente dacice şi endemisme carpatice, rezervaţii naturale cu biotopuri specifice – bogate în relicte glaciare şi alte plante rare – între care tinovul Găina (de la Lucina) cu mesteacăn pitic, Dl. Rachitiş (lângă satul Benea pe valea Moldovei) cu strugurele ursului.

N. Barbu, L. Ione